Te urasc pentru ca nu faci nimic, nimic bine, nu spui nimic, nu exprimi nimic, nimic din ce conteaza, nu esti nimic din ce vreau, nu-mi place nimic din ce faci, nu stiu nimic din ce simti, imi umpli viata cu prea mult nimic. Imi nimicesti tot elanul, toata forta, toate visele, imi transformi viata intr-un imens bol de nimic. Te uiti fara sa zici nimic, imi raspunzi tot cu nimic, nu-mi dai nimic, nu gasesc nimic la tine, razi din nimic, te plangi din nimic, discuti de nimic, nu te lauzi cu nimic. Ai un trecut de nimic, un prezent de nimic si nici viitorul nu pare prea lipsit de nimic, imi frangi inima din nimic, ma privesti ca pe un nimic, te superi din nimic si nu pot sa ma astept la nimic. Mizezi pe nimic, ai ganduri de nimic, mirosi a nimic, nu crezi decat in propriul nimic. Si eu te iubesc pentru nimic si ma afund in acelasi nimic zi de zi fara sa zic nimic, fara sa mai simt macar nimic, gandind nimic. Nu-mi mai pasa de nimic, respir nimic, prin vene-mi curge acelasi nimic cu care ma hranesc. Nu bei nimic, nu fumezi nimic, nu faci nimic periculos, nu-mi faci nimic periculos. Nu ai nimic, nu vrei nimic, nu asculti nimic in afara de marele nimic in care-ti inunzi mintea. Nu inveti nimic si din nimic, imi impui chestii de nimic, te straduiesti pentru nimic. Nu te pricepi la nimic, nu stii nimic, nu planuiesti nimic. Nu *toate verbele din DEX* nimic. Tu esti nimic. Eu sunt nimic. Tu esti mai nimic decat mine.

Silent Strike si Ada Milea - Astenie
Asculta mai multe audio diverse

Distractii

Si nu ma refer la amuzament,petrecere sau agrement. Ma refer la genul acela de distractii care te rapesc din toiul grijilor si nevoilor cotidiene si te traspun intr-un loc net superficial, dar izolat de acestea. Asa cum asculti muzica in drum spre munca pentru a uita unde mergi pentru o scurta perioada de timp si pentru a ignora o buna bucata din mizeria din jur. Asa cum cand ajungi acasa te uiti la un film pentru a evita sa faci curatenie in camera. Asa cum se gaseste pe cine sa suni cand nu e nimeni acasa pentru a nu ramane singur cu gandurile tale. Pentru ca se iveste de fiecare data un pretext care te impiedica voit sa iesi direct in fata problemelor cu doua cutite de macelar si sa tragi o linie: "Daca treceti de linia asta va sparg fata".Personal, am fost intotdeauna fan tacticilor de diversiune prin care evit viata reala prin asalt fonic. Sa ai atata galagie in cap incat sa nu mai aiba loc alte ganduri sau preocupari din viata reala. Intrebari cum ar fi : "Asa o sa fie mereu viata mea?", "Atat imi doresc sau atat se poate?", "Adevarul e calea?" sunt mai bine lasate fara raspuns prin distractii. Suparari? Iesi la un ceai. Necazuri? Fugi de ele la mare. Taxe, traiul de zi cu zi, datorii? Eu zic ca ar merge-o bere si un film bun. Esti in dificultatea luarii unei decizii? Nu o lua. Da, este un exemplu de anti-trait poate, dar te rezolva cel putin pentru moment. Cand te intreaba cineva ce mai faci, uneori e de ajuns sa-i spui "supravietuiesc". 

E Romania

Deviza: Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita. Din punct de vedere geografic suntem binecuvantati. Ca si coordonate ne aflam unde nu se poate mai bine. Pacat ca Romania nu e doar un teren, exista si Romania ca stat, si ca nenorocirea sa fie mai mare, ca popor. Romanii sunt inventivi (nu hoti), sunt bogati pentru ca au muncit (nu hoti), se descurca (nu fura), au idei geniale (nu furate). Tara lui "Cine poate", "Cine minte", "Cine fura". Arma care odata obisnuia sa ne tina sub control, Biblia, a ajuns sa fie prea slaba in fata unor macelari avari. O alta arma de control in masa, comunismul, a murit tot in mainile acelorasi parveniti ajutati de un duium din pleava curajoasa. Acum suntem tot aici, cei care au facut parte din trecut, generatia '89 si cei care vor veni. Destepti, prosti, culturalizati, neghiobi, tarani, oraseni, pitipoance, cocalari, bolnavi, sclavi, patroni, oameni buni, dar putini. Nu se poate altfel? Trebuie sa traim si noi cumva? E vina celor de sus? Ne conformam? Ii calci pe ceilalti pe cap ca sa nu fii calcat la randul tau? Pretexte. Realitatea e ca e mult mai usor sa o iei pe calea rea. Calea buna necesita munca si sacrificii, iar rezultatele vin greu si sunt putine. Dai mai multi bani sa faci o scoala decat sa traiesti din ei. Bati la toate usile cu diploma in mana in tara ta. Tara pe care ai platit-o sa-ti dea o cameruta cu igrasie si o hoscotina de 100 de ani sa-ti impartaseasca din cunostintele pe care le-a tocit o viata. Unde oricum platesti examenele, platesti doctorii chiar daca ai asigurare medicala, platesti sa ai un loc de munca bun, platesti patratica de pamant pe care stai, platesti prea scump lumina si apa care vin de la Dumnezeu. Unde vine fiul unui bogatan si te stropeste cu un Maserati pentru care nu a muncit nicio clipa, iar beldiile de 1.80 cu tate din plastic si fuste pana-ntre buci iti zambesc cand ti-o iau inainte la coada sau la job. E oare vina ta ca tatal tau nu a furat destul, sau ca genele nu-ti permit sa-ti porneasca picioarele din gat? Sau e vina ta ca te-ai nascut aici? Exceptii exista, exista oameni care reusesc, dar care vor fi mancati de vii pana in varful piramidei si se vor conforma. Vor fura asa cum au fost furati la randul lor. Exista oameni mici si oameni mari. Oameni care isi cresc copiii mergand cot la cot cu sistemul care le mananca sufletul. Oameni optimisti sau pe care nu ii deranjeaza. Oameni care inca mai au valori. Dar in spatele perdelei din material anti-jeg sunt adunati saracii, oamenii strazii, bolnavii, nefericitii, tinerii absolventi care lucreaza la call-center, pagubitii, milioane de caini comunitari si eu. Eu care m-am nascut si traiesc in Romania, si cu melodia "Tara noastra" pe fundal imi plang viitorul si nevoile si neamul. Daca prin absurd va citi un bogatan aceste randuri si promite ca va decarta familiei mele o suma batoasa de bani, iar in schimb eu va trebui sa-l omor pe Basescu, da. As accepta si mi-ar face si o mare favoare. Mark Chapman ma va invidia. I just shot Basescu. Basescu mort.

Shit diary

Daca titlul nu este destul de explicit, voi relatat in cele ce urmeaza, pas cu pas, rationamentul prin care am ales sa postez acest topic. Da, este vorba de un jurnal al purgatiei personale, tinut timp de o luna de zile, in scopuri de cercetare, stiintifice si nu numai. Ceea ce m-a determinat sa fac asta ramane indeosebi tortura suferita in urma unei perioade seci in care defecarea a lipsit cu desavarsire. Atunci am avut o epifanie, realizant cand de important si frumos este faptul de a "iesi", oricat de scarbos si nepotrivit ar fi pentru unii chiar si mentionarea acestui lucru. Am cautat sa am o luna perfecta, sa pot face asta in fiecare zi. Marja de eroare exista, insa imi voi duce scopul pana la capat intr-o zi. Degeaba indrug motive personale sau explicatii medicale. Sa-i dam drumul.

10 AUGUST (Marti; 14:30)- Ok, multe bucati mici

10 AUGUST (Marti; 23:21)- 2 bucati in forma de x

11 AUGUST (Miercuri; 20:15)- mici dar sanatosi

12 AUGUST (Joi; 23:30)- slabanogi

13 AUGUST (Vineri; 00:30)- 2 bucati mici

13 AUGUST (Vineri; 7:30)- multi micuti

14 AUGUST (Sambata; 11:10)- moale cu porumb

15 AUGUST (Duminica; 10:55)- maruntel, cantitate ok

16 AUGUST (Luni; 00:10)- 1 bucata lunga si subtire

17 AUGUST (Marti; 8:45)- multi

18 AUGUST (Miercuri; 7:35)- mult si moale

20 AUGUST (Vineri; 16:50)- cativa mititei@work

21 AUGUST (Sambata; 18:00)- cativa mistocari@work

22 AUGUST (Duminica; 01:50)- 2 bucati microscopice

24 AUGUST (Marti; 15:55)- mama, tata si copilul

27 AUGUST (Vineri; 17:00)- 2 extra small

27 AUGUST (Vineri; 21:10)- moale si vascos, misto

30 AUGUST (Luni; 21:30)- mult si fantastic

1 SEPTEMBRIE (Miercuri; ziua mea; 11:00)- cateva bucati perfecte si minunate

3 SEPTEMBRIE (Vineri; 17:30)- 3 incapatanati@facultate

4 SEPTEMBRIE (Sambata; 18:00)- 3 sfere, marime sub medie

7 SEPTEMBRIE (Marti; 21:30)- memorabil, 5-6 bucati generoase

9 SEPTEMBRIE (Joi; 22:00)- 1 buc, aproximativ 10 cm

10 SEPTEMBRIE (Vineri; 20:45)- cateva bucati super

Acest shit fest timp de o luna a fost impresionant, multumesc celor care m-au sustinut si mai-dragilor mei prieteni: Redigest-Plus, Spirulina, Mag Anghinare, Sunatoare, Ulei de peste. Sper ca nu am uitat pe nimeni. 

Ma inclin.

21.

Dorm pe-o mana amortita si uscata de dorul tau. Pe un pat neatins de tine si totusi cu mirosul tau. Visez tot la tine dar ma trezesc tot singura. Te vad aproape in fiecare zi, intre zeci de oameni, doar pe tine. Calc pe urmele pasilor tai spre casa, langa umbra ta, fara tine. Vorbesc cu vocea ta la telefon, nu-mi spune nimic. Eu tac. Imi asez capul pe-aceeasi perna care miroase doar a mine. Mi-l odihnesc, te odihnesc si pe tine, cel din capul meu. De obicei taci, iar cand vorbesti nu sunt de acord cu nimic. Imi feresc fiinta cat pot de tine  de teama ca ma vei acapara din nou. Inconstient, nu-mi dai voie sa te am. Iar eu te pedepsesc, niciodata nu stii de ce. Eu stiu. Ma regasesc deseori singura, in sufletul meu pustiu, deruland inainte si inapoi momentele petrecute cu tine. Ma mint ca au fost toate minunate. Esti usor de pacalit. Vrei lucruri prea lumesti si ai idei de neclintit. Unde intervin eu aici? Ce rol poate avea una ca mine in lumea ta? Gaseste-mi un coltisor in tine, numai al meu. Picteaza-mi cadrul in care crezi ca ne aflam acum. Il voi picta si eu visand ca o sa coincida. 

Am 21 de ani si merg pe langa tine de ani de zile. Trebuia sa ajungem departe insa nu suntem decat aici. Te imping dar te opui, iti vorbesc dar nu auzi, te momesc dar nu vrei. De cateva zile calatoresc singura. Ti-am lasat o papusa in locul meu si nu pare ca te deranjeaza atata timp cat rade si te aproba. Ma uit in urma si-ti vad fericirea din ochi. Ma indepartez. Ti-am spus, dar nu ai inteles...

Water Closet plin cu cacat

O seara perfecta. Veneam spre camin cu vantul adiindu-mi pletele. Nu era nici cald, nici frig, iar pe cer nu se gasea niciun nor. Albastrul ciel pur imi ghida pasii spre infinit, spre dublu infinit. Factorii straini imi erau aproape inexistenti. O boare calduta de la canicula din timpul zilei m-a purat ca pe un surfer pana in fata cladirii unde stau. Ma temeam ca drumul meu fara de cusur se va opri. Am ramas cateva clipe nemiscata pentru a confisca acest moment si a-l pastra adanc in inima mea. Treptele urcate au fost multe, dar multumitor de usor de parcurs. Iar in camera mirosea frumos, nu eram decat eu si toate lucrurile pe care voiam sa le fac. Mi-am propus sa imi incep frumoasa seara in camin mergand... cum s-o fac sa para mai elegant?... mergand pana la vespansiana. Dar exista sanse ca multi sa nu cunoasca semnificatia acestui cuvant. Ma rog, pana la closet, privata, latrina. In principiu pana la wc. Ar fi stupid sa zic ca mi-am propus sa incep seara prin a ma caca, dar chiar asta s-a intamplat sa-mi propun. Nu exista mod mai propice pentru a continua sirul intamplarilor fericite si preaferite de duhurile raului. O activitate de care eram vizibil jenata si frustrata, dar cu care m-am imprietenit definitiv in urma maturizarii mele partiale. Cu un zambet visator am iesit pe hol (pentru ca acolo-mi e baia) si m-am asigurat din ambele parti. Conditiile erau numai bune, nimeni in jur, nici macar un zgomot. Am pornit cu pasii grabiti spre capatul holului, spre sanctuarul sufletelor pierdute si regasite, mecca igienei si curatirii trupesti si nu numai. Acolo unde lumea se aduna la dus pentru a scapa de jegul acumulat in x timp, pentru a fredona melodiile preferate si pentru a se uni intru bunastare si sapunuri si detergenti care vor dainui sute de ani in scoarta terestra. Acolo unde ca orice om, mergi sa-ti versi toxinele si resturile alimentare, pentru a baga in tine altele noi si cu putin noroc, si mai nocive. Activitati care ne fac placere, ca niste animale ce suntem pe de o parte, pe langa somn, a bea, a manca, a face sex, a se proteja de frig si de caldura (precum preabine zice si piramida lui Maslow). Iar sanctuarul in cauza a gazduit de-a lungul timpului milioane de trupuri goale de studenti, milioane de funduri care mai de care, fara sa zica nimic. Dar cat a patimit! Ajunsa aproape de iesitoare, i-am si simtit energia. Deodata o lumina puternica si dumnezeiasca mi-a scaldat fata, am simtit natura trezindu-se la viata, iar pe fundal ingerii cantau. "E ziua mea norocoasa!" mi-am zis si am purces spre activitatea in cauza. Ecoul pasilor mei imi dadea incredere, cum ca sunt singura si ca imi voi face de cap. Usa se apropia de mine, usa in cauza, cea dupa care se intampla toata magia. Multe si felurite clipe am trait impreuna. Deschizand-o, inima mi s-a oprit. A reinceput sa bata insa s-a oprit din nou. Parea ca tocmai a avut loc o bataie cu bulgari de cacat. Pe jos: cacat. Pe pereti: cacat. Pe closet: cacat. Pe rezervor: cacat. Imi pare rau ca nu m-am uitat si pe tavan. Acestea fiind observate cu spaima si durere in suflet m-am departat lent pentru a nu avea contact fizic cu excrementele umane, pentru ca cel vizual si cel olfactiv au ucis o parte din mine. Mahnita am pornit impreuna cu gandurile mele si cu sulul profesional de harie igienica spre etajul superior. Oricat de serafice ar fi fost  locul si experienta traita, imi reveneau subit flash-uri cu macelul de scarnavie de mai devreme. Acum baile au alta semnificatie pentru mine si opinia mea cu privire la acest lucru s-a schimbat zguduitor. Inca ma mai trezesc in sudori fierbinti dupa ce visez posibile scenarii ce au condus spre masacrul respectiv.

Nu eu

Instabilitate psihica. Pe langa neliniste si ganduri. Murdare si periculoase care ma tarasc unde nu vreau sa merg. Vanturi puternice care ma coboara unde nu se poate mai jos si ma ridica brusc la limita superioara. Confuzie despre nimic concret. Despre mine si ceilalti care sunt putini. Rusine de ceea ce sunt. Incercarea mea de a scapa de mine si dorinta de a deveni si mai mine. Locul unde sunt si intai de toate la ce sa ma astept in urmatorul minut. Universurile mele. Lucrurile pe care le simt nu sunt egale cu cele pe care le gandesc. Antiteza cu mine insami. Fuga spre normalitate, cei din jur ma neaga. Asa nu. Ce vreau, ce pot, ce trebuie, ce simt, ce zic, ce fac, ce gandesc, ce sunt...nu sunt corelate intre ele. Valorile mele despre ceilalti sunt exact ce nu sunt eu. Realitatea mea nu coincide cu a nimanui. Sa fii prost inteles. Sa nu poti face nimic. Legata la gura, la maini, la ochi. Dezlegata dar nimeni sa asculte, sa vrea, sa inteleaga. Bariera mintii, imaginatiei, adevarului. Probleme fata de mine, legate de nimic. Ce par, ce sunt, ce vreau sa par. Nimeni nu intelege, nimeni nu crede. Sa fii izolat. In compania nimanui exceptand o mie de tine. Toate aflate in alt stadiu. Fericire...dureaza putin, reincarcabila dar usor epuizabila. Tranchilizant in durere. Tanjesc dupa pace, dupa o etapa, un scop, o speranta. O cale dreapta, o singura optiune, niciun obstacol psihic. Nu ma gasesc. In nimic, in nimeni, sunt in putin din toti. Empatie-egoism, Admiratie-dispret, invidie. Sunt un om bun, dar rau. Vreau sa fiu mare, nu vreau sa raman aici. Dar nici sus, dar nici jos. Vreau un loc. O gura de aer tare. Gheata pe creier. Si un om al meu. Facut de mine, care sa fiu eu. Dar nu eu. Sa fac pe cineva cum vreau eu sa fiusi cum sunt uneori. E mai usor decat sa ma fac pe mine. Ganduri rele in avans, sa nu ma ia nimic prin surprindere. Not a control freak, doar teama.  Teama si vina. Si lacrimi care curg, dar nu pe obraji. Sa citesc maine si sa nu recunosc. Sa-mi fie rusine. Sa spun ca nu eu am scris aici. Crezi ca nu te cunosc? Te cunosc dar nu te vreau. Nici tu pe mine.