Cunoaste-mi cei 100 de oameni.

Am aici in capul meu 100 de oameni. Toti ai mei si ii iubesc pe toti. Nu s-ar putea abtine din a-mi spune ce sa fac nici macar unul dintre ei. Ma urmaresc la fiecare pas si uneori ma cearta. As vrea sa le pot oferi un loc mai bun unde sa stea, dar i-am creat pe toti aici si e un proces ireversibil. Nu m-as putea teme pentru mine niciodata, poate pentru ei. Poate voi creste si vor imbatrani si ei odata cu mine, vor disparea… Atunci mi-ar fi frica. Viata complicata din capul meu imi da o directie, un singur sens. Imi place sa-i ascult si uneori sa-i inteleg, fara rezultat. Au intotdeauna dreptate, in felul lor, asa cum vor sa am si eu, dar eu nu vreau sa fac lucrurile rele pe care ma indeamna sa le fac. Zambesc de fiecare data cand nimeni nu poate citi nimic in ochii mei si nici nu poate auzi in capul meu. Ar fugi. Dar eu gasesc galagia mea ca cea mai adanca liniste. Ma tine din a innebuni. Nu-mi place sa ghicesc lucruri despre vreo persoana, desi ei o fac, pe rand, fara sa omita vreo posibilitate. Obisnuiesc sa fac asta, in metrou, doar holbandu-ma la cate cineva, transformandu-se pana la urma, in  capul meu, intr-o persoana ideala. Obisnuiesc sa mitizez pe oricine imi ofera o vaga buna impresie, iar asta dragii mei, e doar vina voastra. Am strans 100 de oameni in capul meu in 22 de ani. Sunt expresii ale tuturor lucrurilor pe care le-am trait vreodata, conservate si inchise acolo undeva. Cel ce s-a nascut din frica ma inspaimanta cel mai mult. Am insa de toate felurile . Cei rai : furie, razbunare, vinovatie, umilinta, timiditate, ingrijorare, panica, nervozitate, tensiune, agitatie, frustrare, incompetenta, esec, dezamagire, descurajare, depresie, egoism, singuratate. Si cei buni si putini : multumire, bucurie,  iubire, veselie, extaz, satisfactie, incredere,  credinta, acceptare, altruism, distractie. Toti sunt prieteni, toti vorbesc si se grupeaza pe perechi, de fiecare data altfel. Sigur, e deranjant si derutant…dar ce e usor in viata ? Somnul ratiunii naste monstri. La mine nu atipeste niciodata.

Abstra-ha-ct

Am umblat pe strazi pana la ora doua, cand nu mai era soare pe cer. Era pe un cer, dar nu pe al nostru. Am ras, am mancat, am oftat, am vorbit, am cazut, am baut. Si-am ajuns in fata blocului meu, bloc mare printer blocuri mari, cu usi interfonate ca restul blocurilor din lume. La mine e cheia, la mine e. E in geanta asta fara fund. Am obosit sa mai caut. Chei, raspunsuri. Nu stiu cum am intrat. O scara cu multe trepte mi-a dat de gandit : 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16. Hmmm, as vrea sa urc odata o mie de trepte. Si-am ajuns. In fara celei mai incuiate usi din blocul meu. Acelasi obstacol derizoriu care nu te lasa sa intri unde apartii: chei. Voi intra si fara. Am ajuns in bezna mea, unde-ti tiuie urechile de-atata liniste. Periuta de dinti e o periuta fara dinti si ii ingrijeste pe-ai mei. Imi sopteste mereu sa nu mai fumez o tona, ca-i fac treaba mai grea. Periutele ca tine trebuie schimbate des, ca toate celelalte lucruri din viata.  Inchid ochii si incerc sa nu ascult, nici sa aud. Degeaba inchid ochii, inca am imaginea ta. Degeaba m-am spalat, inca iti simt gustul. Eu si un bol cu capsuni aducem omagiu tineretii. Capsunile au fost mancate, iar intr-o zi ma va manca si pe mine tineretea. Nu are sens sa omagiezi nimic. Nimic nu face sens in lume mai bine decat sexul. Da, sexul face sens, dar oare sensul face sex ? Statusul vietii mele ? Sunt undeva unde am ajuns fara chei, de unde mi-e frica sa plec pentru ca e posibil sa nu ma mai pot intoarce. Posibil sa am totusi unele, dar de mult nu le mai gasesc. N-o sa mai caut.

Am umblat pe-aici pana la ora sase, cand soarele abia venea inapoi pe cerul nostru.  Am zabovit. Si-am ajuns in fata patului prea mic pentru doi, dar mare numai pentru mine. Doar eu  dorm aici, obosita  sa tot zabovesc. Iar bezna mea e acum lumina, linistea mea e agitatie. De ce sa dormi ? De ce sa mananci ? Pentru a trai. Atunci de ce nu sunt doar astea suficiente ? Nu dorm pentru ca somnul este pentru mediocri. Pentru batrani si bolnavi. Vreau sa nu dormim impreuna.

Adevarul se afla intre prima si a patruzecea bere.

In urma unei introspecii masive am conchis urmatoarele in ceea ce priveste relatiile mele directe cu berea: ma domina. Luand in considerare o terasa, multi oameni, voie buna si multe de discutat vom fi martori la urmatoarele :

Berea numarul 1 : toata lumea murea déjà de sete fiind 8278723497123470 de grade in cursul zilei. Deci prima bere e un fel de apa minerala.

Berea nr 2 : intra ceva mai greu, dar apare cheful de vorba, de a discuta orice. Si parca, numai parca, oamenii care nu sunt neaparat dotati cu o frumusete covarsitoare par chiar draguti.(ajutati bineinteles de putina obscuritate)

Berea nr 3 : pentru unii este si ultima. Nu si pentru mine. Ce-a de-a treia bere are pentru mine niste reactii pe care nu mi le doresc treaza fiind, dar de care incepe sa mi se rupa la acel moment. Cel mai solid exemplu ar fi acela ca incep sa nu ma uit la bani. As cumpara orice, as manca orice, as da oricui cere de pomana si nu numai. Dupa ce depasesc acest prag as zice « da » la aproape orice, chiar daca e ceva stupid sau periculos. Nu ma refer la sex. Repet, nu ma refer la sex. Dar accept cu mare placere dupa inca 3, recunosc.

Berea nr 4 : De obicei la mine personal reprezinta berea pe care o beau cel mai greu,. Intra cu noduri, dar nimeni nu renunta la ea. Iar aceasta, doamnelor si domnilor, este limita peste care daca trec…ma fac muci.  Daca sunt zarita dupa cea de-a patra bere sa zicem ca oricine poate spune ca am baut. Iar in functie de circumstante are urmari felurite . De cele mai multe ori provoaca multa veselie, urmata de o tristete nemasurabila si intrebari existentiale s.a.m.d. De aici nu exista decat 2 variante : la somn cu patul invartindu-se sau sa mai incercam o bere, sa vomitam , apoi sa bem altceva  pana ne punem in cap si adormim neintorsi. Si cand zic « adormim » ma refer la mine.

Nu obisnuiesc sa beau foarte des, desi pana la ilustra varsta de 21 de ani am experimentat toate felurile de alcool cu stadiile de progres aferente. Intr-adevar, in unele state abia la 21 poti indrazni sa mergi la magain sa-ti iei bere si cu putin noroc si dupa ce arati buletinul vei si primi. Dar noi suntem in Romania unde copiii de clasa a saptea merg in club si beau JB, unde de la 14 ani mergi sa-ti iei tigari fara probleme, unde daca esti beat pe strada doar ti se iau datele.

Iar on-topic, vara asta reprezinta multa bere pentru ca la 34 de grade la umbra doat n-oi bea ciocolata calda sau tuica.

*Intrebarea verii : Cola, Fanta, Sprite ? Rapuns: Timi J

Obsesii

Antet : Merit 10 lovituri de bici pentru faptul ca nu m-am tinut de a scrie pe blog zilnic. (totusi : i’m not a loser, i’m a quitter)

Sa  vorbim despre obsesii de tot felul. In cazul meu unele mai tampite sau puternice ca celelalte.

Printre obsesiile mele principale se numara tutunul, poate cel mai grav (sper ca nu si permanent) lucru din viata mea. Da, ma ucide, si nu sunt inconstienta de asta. Cred ca motivul pentru care nu-mi pasa este ca sunt tanara si tinerii prin natura lor sunt ignoranti si miserupisti. Plus ca arat cool cu tigara in gura sau in mana.(am zis asta in spirit de semi-gluma). Pentru a ma vedea ca o fiinta sociala trebuie sa ma vad si fumand, iar adictia asta dusa la extrem uneori imi va ruina zilele, dar cum se spune : o viata avem si-o gaura-n anus.

Internetul e cea mai puternica obsesie de pana acum. Heroina ? Amfetamina ? Mici prunci incapabili de nimic de pe langa www.  Ciudat, dar imi amintesc cu placere fiecare chestie de pe net fara de care nu puteam sta in anumite perioade. Prima data a fost Mirc-ul. Toata lumea era acolo, din toata tara, vorbind. Mi se parea Dumnezeu, o inventie geniala . Normal ca aveai mai multe nick-uri si te dadeai drept cine vrei tu. A urmat YM cu toate tainele lui, emoticoane, teme cu inimioare, skinuri, si cate si mai cate plugin-uri pentru a face discutiile de tot felul mai placute. Si da te puteai juca biliard sau mai stiu eu ce si puteai desena simultan cu partenerul de dialog virtual…Dar cand a aparut camera web toata lumea a innebunit. Era ireal, puteai sa te vezi cu X-uleasca, puteai chiar sa-i arati curu’ de voiai, puteai arata si vedea orice in timp real. Apoi, pentru a strica toata magia creata cu greu au aparut detectoare de oameni invizibili, virusi, spam-uri, puteai intra sa vezi camera celuilalt fara ca el sa accepte si totul s-a desacralizat. Insa toate astea nu m-au oprit nici atunci si uneori nici acum din stat cu orele doar pe Ym.

Super-eroii. Da, din frageda pruncie am iubit eroii pozitiv sau negativi cu super-puteri. De fapt, orice era bad ass. Am inceput in mod clasic cu Fetitele Powerpuff. Mesaj pentru tinerii din ziua de azi de la 0 la 15 ani : IN ENGLEZA !!! Si am inceput catinel prin a-mi lua ceas PPG, rigla PPG, jucarii PPG, caiet PPG, agenda PPG sau gentuta PPG.  Nu mai vorbesc despre atunci cand ma credeam una din fetite. Spre rusinea mea sau nu, inca ma cred si asta a ramas una din obsesiile vechi de cand ma stiu care inca dainuie  si in ziua de azi.

 -Super-erou#2  Batman( in traducere libera pentru cei care inca nu s-au prins, pentru ca nici eu nu am facut-o de mult timp : Omul liliac). How cool is that ? A inceput sa imi placa acest individ nejustificat, pentru ca put si simplu imi place. Nu este o pasiune obsesiva veche, dar este indeajuns de puternica pentru a avea sosete si wallpaper cu el. Urmeaza tricou, muaha-ha ! In ciuda faptul ca toata lumea trage de mine sa vad cel mai tare film din istorie « The black knight » sau cumva, nu am facut-o. Imi pare rau si ma voi cai pentru fapta hada pe care am comis-o.

-South Park e o obsesie veche cam de 5 ani, cu repercursiuni grave pentru mintea mea si oamenii din jur. O problema destul de grava : sufeream pentru ca inainte nu se gaseau obiecte cu personajele respective si reactionam urat. Mai tarziu, cand am gasit, am reactionat frumos. Din cale-afara de frumos. Si asa, am reusit sa am geanta si tricou south park si poze si chestii. Din cauza faptului ca s-au stricat, nu mai urmaresc serialul, dar in amintirea vremurilor mult prea amuzante sa respiri , inca ii mai pretuiesc si tresar daca vad pe strada ceva cu ei sau le aud numele. Oh my God, they killed kenny !

-Se aplica si pentru Family guy, insa toate cele de mai sus la o intensitate mai mica. Probabil pentru ca urmaresc toate serialele posibile, sunt si obsedata de majoritatea personajelor sau actorilor. Incep sa cred ca e o boala.

Tricouri cu mesaje. Nu am foarte multe dar mi se pare foarte important sa crezi in ceva si sa ai opiniile tale. Si daca le ai, pune-le pe un tricou, sa stie toata lumea. Imi plac la modul de obsesie dinainte sa fie la moda sau cool sau hipsterish. Pe langa faptul ca zici exact ce ai in cap fara macar sa deschizi gura, poti provoca mai multe zambete intr-o zi decat iti poti imagina.

Bratarile prieteniei. Da, eram obsedata sa impletesc, sa vand, sa cumpar ate de tot felul de culori. Pentru asta iti trebuie rabdare si eu am din plin, atata calmitate am injectata in mine incat si eu ma sperii uneori. Si am destu le bratari ale prieteniei pe care le port de cate ori am ocazia, chiard aca m-am lasat de impletit. Obsesia pentru ele ramane deci, in ciuda faptului ca obsesia pentu a le crea s-a stins.

Ar mai fi o sumedenie de lucruri de care m-am atasat mai mult decat e normal, chiar si persoane,  dar ma voi opri aici de teama  ca mai voi auto-speria.

Voua ce va place ?

Casa de piatra

Secolul 21. Valoarea casatoriei? 0. Hai, virgula 5. Deci 0,5. Nu mai suntem pe vremea bunicii cand trebuie sa ne casatorim pentru ca asa trebuie sau pentru ca vrem si noi sa facem sex si nu stim cum. Acum relatiile devin din ce in ce mai lungi si fara sens. Relatiile sexuale devin din ce in ce mai transparente. Se inmultesc pe zi ce trece triughiurile, patrulaterele, pentagoanele amoroase. Si ce este in genere casatoria? Pai intai de toate este o institutie. Orice om sanatos la cap din romania( cu “r” mic) uraste institutiile. Regulile acestei institutii depind de cultura in care s-a realizat. De ce se casatoresc oamenii? (separat si/sau intre ei). Oooo, pai din atat de multe motive... Sociale, emotionale, spirituale, religioase, traditionale etc. Sau, preferatele romancelor cu pasarica , cele economice. Stiu ca e de neconceput, de-a dreptul imoral si foarte, foarte murdar. Ne-am resemnat, am privit, am dat din cap, am invatat sa intelegem, sa nu mai judecam. Casatorie? I do. Casatorie in Romania? I don’t.

Mini-vacanta de 1 Mai. Toate posturile tv care au adoptat acest titlu m-au terminat psihic. Mini-vacanta de 1 Mai a fost un deloc iesit din comun weekend. Fara a intra in detalii irelevante despre romani si gratare, voi marturisi ca am vrut sa merg pe marele lac din Herastrau cu hidrobicicleta. Asta printr-un exces de curaj, nemaifacand niciodata acest lucru. Si ce daca nu mai pot de frica? Norocul meu a fost ca fiind o zi  frumoasa, nu a fost disponibila nicio hidro la momentul respectiv. Am mers asadar la o plimbare cu vaporasul, plimbare care mi-a placut si m-a distrat deopotriva.

1 Mai fericit!

Magic

Si nu, nu ma refer la praful etnobotanic care iti rupe capul si nici la Magic Johnson. Ma refer la magia adevarata. Cei sapte ani de acasa au de fapt o semnificatie aparte. Pana la varsta de 7 ani copiii au puteri aparte, altfel de ce ar avea nevoie de povesti, jucarii si zane? Pana atunci lumea lor este una fermecata, in care pot comunica atat cu personaje fantastice cat si cu animale sau cu ce vor ei. Lumea prin ochii unui copil de pana in 7 ani este cea adevarata. Odata ce cresc si isi pierd din inocenta, odata ce fac primul pacat, atunci se deterioreaza si lumea in care traim. Unii inca raman cu acea inocenta si acea fantezie si mult timp dupa. Altii tot incearca sa o regasesca in cele mai ciudate lucruri. Sa fii copil nu inseamna ca te prostesti. Inseamna ca esti curat, ca poti fi aproape de Dumnezeul tau, de magicul tau. Ca-i intelegi pe ceilalti si nu-ti pasa de ei, astfel respectandu-i in ignoranta. Ceea ce au facut psihanalistii cu vechile basme se numeste cacat. Scufita rosie este psihanalizata in mod erotic. Pe langa faptul ca nu sunt de acord nici macar cu psihologii care mai rau te innebunesc decat sa te faca bine, psihanalistii sug cur. Daca privesti lucrurile prin ochii inocenti ai unui copil nu vei gasi nimic imoral, erotic sau cu vreun mesaj subliminal ascuns. Nici ca Scufita rosie e imbracata in rosu pentru ca e o curva, nici ca Hansel si Gretel au fost abandonati de parintii lor in padure pentru a muri. Colac peste pupaza, se propune interzicerea desenelor clasice precum Tom si Jerry pentru ca Tom il bate pe Jerry si invers, inducandu-se instigarea la violenta Oare cati copii din ultimele generatii s-au aruncat de la balcon crezandu-se Peter Pan? Da, nimeni.

Incercand sa imi pierd un pic contactul cu realitatea zilnica, printre altele, am mers seara cu rolele in Tineretului. Nimic nou sau profund ar spune cineva care nu are cea mai vaga idee despre sine si despre viata. Nimic nou as spune si eu. Dar plimbarea mi-a creat alti ochi, ai unui copil, cu care mai pot vedea din cand in cand lucrurile. Sunt mai calde, mai lipsite de rautate si uratenie.

Cateodata imi permit si zile exagerat de proaste. Atunci imi scot ochii de copil. (nu literalmente)

Blog myself to death.

Am hotarat de comun acord cu mine si cu alte persoane din capul meu, chiar si cu capul meu insusi sa incep sa postez zilnic. Pai cum de ce? Pentru ca fiecare zi ascunde ceva. Faptul ca nu am o viata este complet eronat. Fiecare zi ascunde ceva, iar eu, Any, am incetat sa mai caut. Pentru ca eu, Any, sunt an underachiever (cum ar spune un prieten de-al meu american)-Nu am niciun prieten american. Privind utilitatea practica a acestui fapt, ar fi dragut ca undeva in viitor poti citi ce ai scris acum mult timp. Pe de alta parte, stiu ca nimeni nu da a rat's ass pe ce scriu eu aici si voiam sa transmit ca ma doare undeva. Au.


Iar azi am aflat despre oamenii buni. Adica nu aia rai. Oamenii sinceri si ma rog, cu calitati care devin din ce in ce mai rare in zilele noastre. Da, exista. Eu recunosc ca nu am intalnit unul de foarte mult timp. Bine, nu sunt o persoana sociala, poate si din cauza asta. Cat mi-as dori sa mai cunosc un om bun! Care are curaj si iubeste cand asta simte si plange cand ii vine si bla bla. Acestia sunt tipul de oameni care prabusesc societatile canceroase in care traim. Sigur, vor muri pentru asta, la fel cum au facut-o in revolutie. Oameni de o puritate extraordinara. Privesc in jur si nu vad decat Daniele Crude. Atat de crude incat imi fac gura punga si ma fac sa-mi doresc sa vina mai repede ceasul cand voi pleca de aici. Cat despre oamenii putini pe care ii cunosc de-adevaratelea...sunt putini, dar prosti.


-Poate voi invata sa scriu cu diacritice.
-Poate voi pune poze din fiecare zi.