duality

Omul este o fiinta sociala. Nimic de obiectat. Insa problemele cele mai mari nu sunt cu ceilalti, ci chiar legate de tine insuti. De fiecare data cand cunosc oameni noi imi complica existenta. Ma bulverseaza. Ma uimesc. Si in cele din urma imi doresc sa nu-i fi cunoscut si sa ma fi fascinat.

Rareori cand ma simt bine in pielea mea ma imbrac frumos sa ma duc la scoala. Ma spal cu atentie pe fata si pe dinti. Imi scutur scamele individual si ma dau cu putin mai mult parfum. Nu-mi fac griji ca intarzii ca oricum m-am apucat de imbracat prea devreme. Pun multe lucruri in geanta in caz ca ma intalnesc cu cineva si ne plictisim sa i le pot arata. Imi pun muzica din aia veche si proasta si plec asa...pe soare si mergand mai repede, sa simt ca traiesc. In metrou stau si observ cum ma priveste lumea. Unii isi intorc capul imediat, iar altii ma privesc indelung. Cred ca la fel cum ma holbez si eu la oamenii pe care ii consider speciali. Totu ma incurajeaza sa fiu eu, parca unii imi cunosc sufletul, usile mi se deschid, prind de fiecare data verde la semafor, se mai intampla sa-mi zambeasca cineva interesant, iar afara nu e nici frig nici cald. Toate astea pana intru in contact cu oamenii si realizez cate ceva care-mi ruineaza perspectiva pe cel putin cateva zile. E usor sa-ti accepti anturajul asa cum e. Eu nu vreau anturaj de-a gata, vreau oameni cu care sa-mi completez propozitiile, oameni care sa nu-mi spuna ca si-au dat seama ca sunt desteapta dupa faptul ca n-am nicio treaba cu moda.

Cea mai tare lovitura de astazi. Am fost intrebata: "Heterosexual inseamna normal,nu?" Nu. Heterosexual inseamna sa fii cu sexul opus, nu neaparat sa fii normal. Atatea aberatii, as vrea s-o pot lua de la zero. Nu as mai face nimic la fel. Reflectoarele se lasa pe mine iar eu privesc in sus. Imi curg lacrimi din palme si obrajii imi rad psihotic. Nu am niciun spectator,dar sunt obligata sa joc. Rolul meu e usor, dar tragic. Cortina cade peste mine. Imi raman la vedere doar picioarele, de la glezne-n jos. In sala imi rasuna cea din urma replica "Da,stiu ca port mic". Cortina cade de tot si nimeni nu aplauda, sunt toti plecati. Raman inmarmurita pana la urmatorul spectacol

Rupt din mine

• Oras mare. Nu e atat de mare dar te poti pierde-n el. Dar de ce m-as pierde-n el? In caz ca vrei sa patrunzi mai adanc in inima lui. Poate nu vrei. Poate nu am cu cine. Dar nu ai nevoie de nimeni altcineva. Stiu. De unde am plecat? De la orasul mare, ce voiai sa zici de el? Imi vin in minte numai lucruri rele, nu-mi place orasul mare. Te umple de praf vara si de noroi iarna. Iti goleste sufletul si te impiedica sa evoluezi. Iti sta in cap,se ridica deasupra ta fara sa fie neaparat impozant si frumos. Te face sa uiti de orice alt oras fara sa-ti placa neaparat de el. Un oras mare si prost. Pai si de ce esti aici? Din intamplare, din obligatie, poate curiozitate, graba, imprudenta si nerabdare. Din teribilism.

• Incolacita intr-un buzunar de cangur.Titlu.Vreau ceva ce poate nu merit sau nu inteleg.Paradox.Tipare,sticle sparte si dorinte faramitate de acelasi instinct tampit.Am eu un feeling.Ei bine Any,ai tu un cacat!Dorintele pleaca la fel de repede cum au venit dar cum aflu cine sunt inainte de a arata altcuiva?Sau ar trebui sa fiu cine trebuie si nu cine vreau?Intr-o lume in care nimeni nu se opreste sa se uite in ochii tai,merg pe linia discontinua din mijlocul drumului cu ochii inchisi,mai luand din cand in cand cate o gura de aer.Priveste-ma direct in ochi si spune-mi ca-ti pasa.N-o sa te cred niciodata,dar imi alunga frica asta care-mi macina maduva oaselor.Nu e doar povestea mea. E povestea celui care rade,celui care se ususca la intuneric,prietenilor,dorintelor ascunse,a celor care se urca in tren si fug la mare,blestemelor,tacerilor,sclipirii din ochi si a celor marginalizati.Nu e usor sa-ti schimbi nourul negru de deasupra capului in suras sau sa-ti tii fruntea sus printre bucati de zid care se prabusesc.Conteaza sa arati dramatic,poate inspiri pe cineva.Poate ma inspiri pe mine.
• Cu chef sa cobor in strada sa intru sub umbrela nu stiu cui si sa ma prefac ca sunt cineva interesant si sofisticat cu care ai ce vorbi.Nu sunt o companie tocmai placuta si nu imi place sa vorbesc cu oamenii pe care nu-i plac.Nu-mi plac presiunile si nu pot actiona sub influenta lor,nu-mi plac complimentele,falsa modestie si indrazneala excesiva.Nu-mi plac oamenii cu prejudecati,cu glume-tip sau vorbe de duh.Nu-mi plac concurenta,ma face sa par cum sunt.Nu-mi place sa dansez decat in cercuri restranse,sa ma imbrac in rochii decat obligata sau sa ma dau cu fard.Nu-mi place feminitatea excesiva si o consider o arma a raului care invinge intotdeauna.Nu-mi place noua generatie de adolescenti,nu-mi plac politicienii,nu place ura si nimic ce tine de ea.Nu-mi plac tiganii,cainii de pe strada,parfumurile ieftine ale femeilor-bine de 60 de ani.Nu-mi place muzica fara mesaj,poezia puerila si artistii care sunt neconventionali fara sa simta asta.Nu-mi plac zvonurile,minciunile si intrigile.Nu-mi place falsitatea in general.Nu-mi plac dulcegariile,fineturile excesive si dezlipirea prea mare de pamant.Nu-mi place presa,publicitatea si ratingul,sau oamenii care fac multi bani din nimic.Si cred ca toate astea pentru ca nu-mi place de mine.I'm too aware.

Sunt eu

• Ca si cum simti un val cald din mare l picioare sau o boare de aer rece dimineata.Toate lucrurile care se contrezic devin dintr-o data de inteles.Nevoie de pace,dar sete de dezordine,la fel cum iubirea devine sufocanta,dar necesitatea acesteia cere q inversunare mai mult.Satula de frig,satula si de caldura.Mi-e foame dar refuz sa mananc.Mai tarziu imi va fi totul clar dar probabil numai pentru cateva minute.Sufocata,plina,goala,orbita,poate exista totusi o motivatie divina sau in profunzime a fiecarui lucru.Dar nu e.E doar o camera goala cu un colt intunecat si desi exista posibilitatea sa-mi petrec decenii intr-o portiune fada in speranta de a redecora,prefer coltul mic,intunecat si lugubru.Ciudat,as putea spune,dar acumuleaza sens cu timpul.Totul este reprezentat de locuri sau de oameni sau de situatii sau...Totul sunt eu.



• Antoimele sunt existenta mea.Nu am o existenta stabila.Toti ceilalti nu au urechi sa auda si nici sinapse sa functioneze.Ma ascult ore in sir.Cateodata ma incant,dar de cele mai multe ori nu-mi dau dreptate.Comunic cu mine de ani intregi dar nu am reusit inca sa ma cunosc.Nu incetez insa sa desopar alte si alte lucruri.Inca un dosar de detalii adaugat la o baza de data care tinde spre infinit.Si totusi am ganduri mute,am pareri sechestrate in pivnita bunului simt si idei prea marete ca sa fie luate in considerare.Glumesc.Glumesc despre viata,despre oameni,dar mai ales despre mine.Eu sunt o gluma.



• Cinevaul car s-a prins in legatura cu mine imi este interzis.Restul e doar o mare umplutura.Dar la fel ca umplutura strecurata prin fundul unui curcan gatit,atat de superficiala,simpluta si aparent fara personalitate,umplutura umana tinda sa inlocuiasca ceea ce avem nevoie cu adevarat.Ceva,cineva sau undeva,care sa ma termine psihic in mod placut,care sa comita,sa spuna ceva extraordinar exact atunci cand trebuie,sau un loc unde mi-as putea petrece pana la ultima secunda.Dar ipotezele,miturile si povestirile fantasmagorice ies timide si lente de pe scena in viata reala.Le e rusine de ceea ce sunt.



• Intr-un mare labirint l sanselor si al hazardului chior,picioarele mele mici nu pot parcurge nici jumatate.Si poate universul nu comploteaza impotriva mea ci Insusi Dumnezeu.Dupa 30 de secunde de vid existential mugurii copacilor infloresc,pasarile incep sa ciripeasca,iepurii zburda prin poienite si echilbrul natural e refacut.Ideal da,dar nu e prima data cand apare Chuck Norris cu o super mitraliera si lasa in urma sange de iepuras si un mare nimic.Eu sunt nimic.



• 5 dimineata si prietenia cu mine a inceput sa se strice.M-am trezit si m-am deranjat pentru ultima data.Vorbesc imtr-una si ascult intr-una in acelasi timp.M-am suparat pe mine,vreau sa ma mut cu altcineva.Insa cu siguranta ma voi intoarce inapo pentru ca nimeni nu stie si nimeni nu vrea.Voi incheia o intelegere cu mine,dar n-o voi respecta.Nu vreau sa devin agresiva,am nevoie doar de putin mai multa esenta,dar n-o pot abtine numai de la mine.Vand sau inchiriez.Un loc vacant in Any.Eu sunt any.

E vorba de distanta

• Un drum lung si obositor pentru un lucru aparent mic.Spatiul dintre doi oameni,in trei dimensiuni,devine apasator incorsetand atingeri,priviri si simturi.Insa elibereaza imaginatie,cand lipsa palpabilului induce starea de inchipuire.Pasiunile se ascund umbrite de kilometri intregi,grei si plictisitori,pentru a se revarsa atunci cand distanta va fi zero,cu o incarcatura mai mare si mult mai profund.Departarea aduce speranta sau deziluzie,poate hrani sentimente sau invalida visuri.Cu cat distanta este mai mare,cu atat timpul se va prelungi in asteptare.Oamenii a caror ratiune este adesea eclipsata de instincte,se adapteaza sfidand legi,uitand ochi nevazuti de atata vreme,ridicand cortine vechi,prafuite,pentru a alege un trecut mai putin fiabil,dar mai valabil la momentul de fata.Pretul placerilor absolute devine de neplatit cand exista nu numai distanta sufleteasca,ci si cea fizica si sfarsim striviti de ceva la care nu putem ajunge.Ceva gradios ca si intindere poate fi sfidat mergand,sofand,inotand...nu si visand.
• Ai aparut din nou,venit de departe.Acea voce care imi spune ce sa fac si care ma pazeste esti tu.Mi-ai pus mainile la ochi sa ne ascundem impreuna si mi-ai vorbit incet si apasat,cu aceeasi caldura cu care eram obisnuita dar de care nu pot sa ma satur.Am tresarit la prima atingere dar m-am bucurat de restul,diferite de fiecare data.Si secunda in care s-au intamplat atat de multe s-a scurs,iar eu te-am asteptat de un infinit de ori mai mult.Sa traiesti in viitor e chiar mai periculos decat s-o faci in trecut.Nu poti ramane captiv in ceea ce nu ai trait inca,dar gandul ca nu o sa stii vreodata cum ar trebui sa fie sh cum va fi este asasinul desavarsit.
• Distanta e divina sau distructiva,oamenii slabi sau puternici,tocmai din cauza asta daca extremele devin prea capricioase avem intotdeuna un alibi:distanta...
  

''Dacia''

Intotdeauna am avut intrebari despre sexualitate indiferent de varsta pe care o avem avand in vedere curiozitatea specifica rasei umane si dorinta de a experimenta..Sa luam un barbat obisnuit ,cu un penis obisnuit, cu un par obisnuit cel mai comun personaj cu performante de erectie normale care se masturbeaza la un anumit interval fix de timp. Acum sa luam un individ la fel de normal numai ca se masturbeaza rar si inca unul care face des chestia asta si anume zilnic.Ca sa intelegti ce vreau sa spun voi face o analiza a celor 3 din punct de vedere al duratei erectiei in mod tehnic si nu numai: Vorbind despre primul individ am putea spune ca erectia lui este una normala si nu va avea rezultate deosebite niciodata deoarece se complace in mediocritate. Nici nu-I da-n cap, nici nu se abtine foarte mult.E undeva la mijloc si niciodata nu e bine sa fii acolo deoarece e ca si cum ai fi un cardan intre 2 osii.Esti constrans de situatii si o arzi aiurea ba intre mana ba intre femeie si mana ei, ba doar intre femeie..Cel care se abtine de la a se satisface singur as zice are sanse mai mari sa aiba o erectie mai de lunga durata deoarece are mai multa energie sexuala si nu-I asa nici nu-si bate joc de ea ca primu.Omu stie un lucru : cand e de treaba facem treaba in rest “ all work and no play makes Simon a good boy”.Baiat serios n-am ce zice.Al treilea pe de-o parte as zice ca e cel mai fashnetz.Omu o arde singur in mod barbar consumand multa energie.Cand vine vorba de sex daca are noroc ca sa-I bata “vantu-n pupa” va performa bine deoarece desi e sleit de energii, si pentru ca nu mai urmeaza alte “fise” va avea o erectie lunga..Omu se ghideaza dupa zicala: una si buna sau in caz ca are ghinion : una in plus acolo la rateuri.Totusi ar fi cam rusinos sa bagi o fisa si pe aia sa ti-o dea aparatu inapoi in opinia mea.Cam astea sunt tipurile de “personaje” existente in randul barbatilor cu bune si rele , performante sau neperformante.Acum depinde ce” bolizi” va luati sau “trabanturi”,dar sa nu uitati ca intotdeauna exista si cea cu care-ti faci treaba mereu: Dacia



by shorty erou'

Romantism

• 
• Ipostazele afective dintre o fata si un baiat: 1.Intai se cunosc,se ating pe maini,isi cantaresc bine cuvintele inainte sa vorbeasca si cauta sa impresioneze prin dezvaluiri secrete si skilluri alese. 2.Pasiunea e mai mare.Cu siguranta cel de langa noi ar gandi ceea ce si in capul nostru ar exista in mod obsesiv"incearca sa nu mai vorbesti si stai asa doar sa te privesc","imi vine sa sar pe tine cand faci gestu asta".Intervin alinturi si euforii amoroase,si se ajunge la un fals apogeu sentimental cand devii ciudat in viziunea celorlalti,dar tu te simti mai viu ca niciodata. 3.Relatia se inradacineaza mai mult,incepe sa prinda o forma mai bine definita si sa se axeze pe ceva precis cum ar fi partea fizica, compania placuta a celuilalt,ratiunea,sau cate putin din fiecare.Negresit incepe stabilirea dorintelor si nu mai exista rusine. Pentru a nu reteza din optimism nu voi continua cu fazele terminale care in majoritatea cazurilor descresc calitativ.Ideal ar fi sa se prelungeasca monumentala perioada in care bucuria de a fi cu acel cineva e maxima.Sa nu dispara imaginea primei priviri sfioase pe care ti-a aruncat-o subtil si cu subinteles,expresia fetei dupa prima noapte de dragoste sau ritmul alert cu care a inceput sa-ti bata inima dupa primul "te iubesc",fie el intr-un cadru perfect sau total nepotrivit,oricum s-a creat o detasare absoluta de lumea reala.Si uitam.Ne trezim dupa ceva timp si ne intrebam ce avem.In portofel sunt cateva bancnote si multe chestii care nu vor folosi niciodata,avem carti vechi si manuale scolare neatinse,un scaun o masa si un pat.Ne reamintim.A fost acum mult timp cand am chiulit prima oara de la scoala,am fumat prima tigara,prima oara cand am tinut pe cineva de mana,primul sarut,primul fior,prima felatie,primul regret,prima lacrima din dragoste.Si aproape am uitat cum e senzatia.Acum le-am uzat dar tindem sa le perfectionam.Chiulim mai strategic,fumama mai mult si cu o atitudine mai potrivita,sarutam in mai multe feluri si cu mai multa pricepere,anticipam fiorul de altadata si stim sa-l controlam,trecem peste regrete cu usurinta si nu le mai lasam sa ne atinga,felam in cunostinta de cauza,plangem mai rar si din motive intemeiate.
• Am fost ultimii...ultimii care am mancat gume turbo si am purtat geci de piele de la turci,dar primii care am jucat jocuri video si ne-am luat adidasi cu brand renumit international.Nu ne pasa cate e-uri avea sucul de la dozator sau pe cati caini am pus mana inainte sa mancam mere nespalate furate de la vecinul din gradina.Nu ne feream de microbi cand imparteam aceeasi sticla cu apa de la robinet cu care faceam apoi paparuda,fara sa ne imbolnavim de gripa sau pneumonie.Si daca o faceam ne bucuram ca stateam o saptamana acasa fara sa mergem la scoala.Imi place sa cred ca noi am schimbat totul in bine desi nu e asa,insa cert este sa suntem generatia de tranzitie la care ar trebui sa se inchine toti,cu conditia ca tot tineretul asta care a reusit sa fie si primul si ultimul sa se opreasca aici.Nu mai avem nevoie de occidentalisme transformate balcanic,faptul ca stim sa avansam am demonstrat deja,nu trebuie sa continuam sa facem asta in mod dramatic.Trebuie doar sa ne intoarcem,asa moderni cum suntem,de unde am plecat.Sa ne invatam copiii sa mearga pe bicicleta si sa nu lasam un computer sa faca asta,sa ii ducem noi in parc si nu bona,sa le dam mancare multa ca la romani si sa nu-i tinem intr-o cutie de plastic puternic tehnologizata.Pentru ca asa am ales: ne-am nascut,ne iubim parintii,am crescut invatand,am iubit sincer si profund si vom avea cui transmite la randul nostru lucruri bune,simple si de valoare.

Pe un fond instabil emotional

• N-am copii si nici rate de platit motiv pentru care imi tot zic de nenumarate ori sa fac stanga-mprejur si sa ma indrept precum texanii obositi spre asfintit.Nu locuiesc nici la munte,nici la mare,nu e nici vara,nici iarna iar eu dau din coate printre atatea jumatati de masura care imi dau palme si ma doboara la pamant.Ciudat cum pot zambi indiferent de situatie.Si pentru a alterna o paleta mai larga de emotii batjocoresc tara in care m-am nascut,86.15% din baieti,cei care isi pun catarma cu semnul dolarului si arunc cu sabii ninja in cei care conduc statul si in cei condusi.Dar de-asta exista liberul arbitru.Ca sa ma pot aseza pe spate in mijlocul traficului sa ma uit la cer.Am puterea de a crea amintiri,amintiri frumoase.Am multe puteri si nu trebuie sa fiu o eroina sa fac cuiva pe plac,insa nici nu ma complac.Si ce daca uneori ma gandesc sa cobor in beci sa beau o sticla de Polar?Si ce...mi-ar placea ca e caldut.M-am saturat de lume.Imi place sa socializez dar nu-mi plac oamenii.Sunt nesiguri si pot fi comparati cu succes cu animalele.Si incerc in van deflorari anale ale creierului celui de langa mine ca sa termin prin a afla ca planuia sa ma omoare de la inceput.
• Totul incepe cu un "te inteleg perfect,si eu sunt la fel ca tine",iar cateva luni mai tarziu te devoreaza ca nu si-a primit mesajul de noapte buna sau cu fraze gen "ma duc sa-mi pun putin mustar peste sandwichul cu salamior,cascaval,castraveti si rosii tu ce faci?"Simt nevoia atroce de a poseda un om care sa nu manance sandwichuri si sa-si bage pula in necesitatea permanenta a dulcegariilor ,cineva care sa aiba forta sa ma dea cu capul de pereti si sa ma stranga de gat si sensibilitatea de a ma mangaia pe crestetul capului inainte sa adorm.Ma duc sa-mi iau un mar sa reconstitui pacatul primordial.Pentru ca femeia e plamadita din coasta barbatului si greseala originara ii apartine tot ei.Numar al 23lea gand pe care il am,chiar daca nu e asa fericit.E mic si el.Imi reformulez zambetul intr-unul mai cinic,imi pun gluga pe cap si ma duc sa ma plimb...pe ploaie.