vineri, 29 aprilie 2011

Magic

Si nu, nu ma refer la praful etnobotanic care iti rupe capul si nici la Magic Johnson. Ma refer la magia adevarata. Cei sapte ani de acasa au de fapt o semnificatie aparte. Pana la varsta de 7 ani copiii au puteri aparte, altfel de ce ar avea nevoie de povesti, jucarii si zane? Pana atunci lumea lor este una fermecata, in care pot comunica atat cu personaje fantastice cat si cu animale sau cu ce vor ei. Lumea prin ochii unui copil de pana in 7 ani este cea adevarata. Odata ce cresc si isi pierd din inocenta, odata ce fac primul pacat, atunci se deterioreaza si lumea in care traim. Unii inca raman cu acea inocenta si acea fantezie si mult timp dupa. Altii tot incearca sa o regasesca in cele mai ciudate lucruri. Sa fii copil nu inseamna ca te prostesti. Inseamna ca esti curat, ca poti fi aproape de Dumnezeul tau, de magicul tau. Ca-i intelegi pe ceilalti si nu-ti pasa de ei, astfel respectandu-i in ignoranta. Ceea ce au facut psihanalistii cu vechile basme se numeste cacat. Scufita rosie este psihanalizata in mod erotic. Pe langa faptul ca nu sunt de acord nici macar cu psihologii care mai rau te innebunesc decat sa te faca bine, psihanalistii sug cur. Daca privesti lucrurile prin ochii inocenti ai unui copil nu vei gasi nimic imoral, erotic sau cu vreun mesaj subliminal ascuns. Nici ca Scufita rosie e imbracata in rosu pentru ca e o curva, nici ca Hansel si Gretel au fost abandonati de parintii lor in padure pentru a muri. Colac peste pupaza, se propune interzicerea desenelor clasice precum Tom si Jerry pentru ca Tom il bate pe Jerry si invers, inducandu-se instigarea la violenta Oare cati copii din ultimele generatii s-au aruncat de la balcon crezandu-se Peter Pan? Da, nimeni.

Incercand sa imi pierd un pic contactul cu realitatea zilnica, printre altele, am mers seara cu rolele in Tineretului. Nimic nou sau profund ar spune cineva care nu are cea mai vaga idee despre sine si despre viata. Nimic nou as spune si eu. Dar plimbarea mi-a creat alti ochi, ai unui copil, cu care mai pot vedea din cand in cand lucrurile. Sunt mai calde, mai lipsite de rautate si uratenie.
Cateodata imi permit si zile exagerat de proaste. Atunci imi scot ochii de copil. (nu literalmente)

Blog myself to death.

Am hotarat de comun acord cu mine si cu alte persoane din capul meu, chiar si cu capul meu insusi sa incep sa postez zilnic. Pai cum de ce? Pentru ca fiecare zi ascunde ceva. Faptul ca nu am o viata este complet eronat. Fiecare zi ascunde ceva, iar eu, Any, am incetat sa mai caut. Pentru ca eu, Any, sunt an underachiever (cum ar spune un prieten de-al meu american)-Nu am niciun prieten american. Privind utilitatea practica a acestui fapt, ar fi dragut ca undeva in viitor poti citi ce ai scris acum mult timp. Pe de alta parte, stiu ca nimeni nu da a rat's ass pe ce scriu eu aici si voiam sa transmit ca ma doare undeva. Au.


Iar azi am aflat despre oamenii buni. Adica nu aia rai. Oamenii sinceri si ma rog, cu calitati care devin din ce in ce mai rare in zilele noastre. Da, exista. Eu recunosc ca nu am intalnit unul de foarte mult timp. Bine, nu sunt o persoana sociala, poate si din cauza asta. Cat mi-as dori sa mai cunosc un om bun! Care are curaj si iubeste cand asta simte si plange cand ii vine si bla bla. Acestia sunt tipul de oameni care prabusesc societatile canceroase in care traim. Sigur, vor muri pentru asta, la fel cum au facut-o in revolutie. Oameni de o puritate extraordinara. Privesc in jur si nu vad decat Daniele Crude. Atat de crude incat imi fac gura punga si ma fac sa-mi doresc sa vina mai repede ceasul cand voi pleca de aici. Cat despre oamenii putini pe care ii cunosc de-adevaratelea...sunt putini, dar prosti.


-Poate voi invata sa scriu cu diacritice.
-Poate voi pune poze din fiecare zi.