luni, 27 iunie 2011

Abstra-ha-ct

Am umblat pe strazi pana la ora doua, cand nu mai era soare pe cer. Era pe un cer, dar nu pe al nostru. Am ras, am mancat, am oftat, am vorbit, am cazut, am baut. Si-am ajuns in fata blocului meu, bloc mare printer blocuri mari, cu usi interfonate ca restul blocurilor din lume. La mine e cheia, la mine e. E in geanta asta fara fund. Am obosit sa mai caut. Chei, raspunsuri. Nu stiu cum am intrat. O scara cu multe trepte mi-a dat de gandit : 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16. Hmmm, as vrea sa urc odata o mie de trepte. Si-am ajuns. In fara celei mai incuiate usi din blocul meu. Acelasi obstacol derizoriu care nu te lasa sa intri unde apartii: chei. Voi intra si fara. Am ajuns in bezna mea, unde-ti tiuie urechile de-atata liniste. Periuta de dinti e o periuta fara dinti si ii ingrijeste pe-ai mei. Imi sopteste mereu sa nu mai fumez o tona, ca-i fac treaba mai grea. Periutele ca tine trebuie schimbate des, ca toate celelalte lucruri din viata.  Inchid ochii si incerc sa nu ascult, nici sa aud. Degeaba inchid ochii, inca am imaginea ta. Degeaba m-am spalat, inca iti simt gustul. Eu si un bol cu capsuni aducem omagiu tineretii. Capsunile au fost mancate, iar intr-o zi ma va manca si pe mine tineretea. Nu are sens sa omagiezi nimic. Nimic nu face sens in lume mai bine decat sexul. Da, sexul face sens, dar oare sensul face sex ? Statusul vietii mele ? Sunt undeva unde am ajuns fara chei, de unde mi-e frica sa plec pentru ca e posibil sa nu ma mai pot intoarce. Posibil sa am totusi unele, dar de mult nu le mai gasesc. N-o sa mai caut.

Am umblat pe-aici pana la ora sase, cand soarele abia venea inapoi pe cerul nostru.  Am zabovit. Si-am ajuns in fata patului prea mic pentru doi, dar mare numai pentru mine. Doar eu  dorm aici, obosita  sa tot zabovesc. Iar bezna mea e acum lumina, linistea mea e agitatie. De ce sa dormi ? De ce sa mananci ? Pentru a trai. Atunci de ce nu sunt doar astea suficiente ? Nu dorm pentru ca somnul este pentru mediocri. Pentru batrani si bolnavi. Vreau sa nu dormim impreuna.

duminică, 26 iunie 2011

Adevarul se afla intre prima si a patruzecea bere.

In urma unei introspecii masive am conchis urmatoarele in ceea ce priveste relatiile mele directe cu berea: ma domina. Luand in considerare o terasa, multi oameni, voie buna si multe de discutat vom fi martori la urmatoarele :

Berea numarul 1 : toata lumea murea déjà de sete fiind 8278723497123470 de grade in cursul zilei. Deci prima bere e un fel de apa minerala.

Berea nr 2 : intra ceva mai greu, dar apare cheful de vorba, de a discuta orice. Si parca, numai parca, oamenii care nu sunt neaparat dotati cu o frumusete covarsitoare par chiar draguti.(ajutati bineinteles de putina obscuritate)

Berea nr 3 : pentru unii este si ultima. Nu si pentru mine. Ce-a de-a treia bere are pentru mine niste reactii pe care nu mi le doresc treaza fiind, dar de care incepe sa mi se rupa la acel moment. Cel mai solid exemplu ar fi acela ca incep sa nu ma uit la bani. As cumpara orice, as manca orice, as da oricui cere de pomana si nu numai. Dupa ce depasesc acest prag as zice « da » la aproape orice, chiar daca e ceva stupid sau periculos. Nu ma refer la sex. Repet, nu ma refer la sex. Dar accept cu mare placere dupa inca 3, recunosc.

Berea nr 4 : De obicei la mine personal reprezinta berea pe care o beau cel mai greu,. Intra cu noduri, dar nimeni nu renunta la ea. Iar aceasta, doamnelor si domnilor, este limita peste care daca trec…ma fac muci.  Daca sunt zarita dupa cea de-a patra bere sa zicem ca oricine poate spune ca am baut. Iar in functie de circumstante are urmari felurite . De cele mai multe ori provoaca multa veselie, urmata de o tristete nemasurabila si intrebari existentiale s.a.m.d. De aici nu exista decat 2 variante : la somn cu patul invartindu-se sau sa mai incercam o bere, sa vomitam , apoi sa bem altceva  pana ne punem in cap si adormim neintorsi. Si cand zic « adormim » ma refer la mine.

Nu obisnuiesc sa beau foarte des, desi pana la ilustra varsta de 21 de ani am experimentat toate felurile de alcool cu stadiile de progres aferente. Intr-adevar, in unele state abia la 21 poti indrazni sa mergi la magain sa-ti iei bere si cu putin noroc si dupa ce arati buletinul vei si primi. Dar noi suntem in Romania unde copiii de clasa a saptea merg in club si beau JB, unde de la 14 ani mergi sa-ti iei tigari fara probleme, unde daca esti beat pe strada doar ti se iau datele.
Iar on-topic, vara asta reprezinta multa bere pentru ca la 34 de grade la umbra doat n-oi bea ciocolata calda sau tuica.
*Intrebarea verii : Cola, Fanta, Sprite ? Rapuns: Timi J

marți, 21 iunie 2011

Obsesii

Antet : Merit 10 lovituri de bici pentru faptul ca nu m-am tinut de a scrie pe blog zilnic. (totusi : i’m not a loser, i’m a quitter)

Sa  vorbim despre obsesii de tot felul. In cazul meu unele mai tampite sau puternice ca celelalte.
Printre obsesiile mele principale se numara tutunul, poate cel mai grav (sper ca nu si permanent) lucru din viata mea. Da, ma ucide, si nu sunt inconstienta de asta. Cred ca motivul pentru care nu-mi pasa este ca sunt tanara si tinerii prin natura lor sunt ignoranti si miserupisti. Plus ca arat cool cu tigara in gura sau in mana.(am zis asta in spirit de semi-gluma). Pentru a ma vedea ca o fiinta sociala trebuie sa ma vad si fumand, iar adictia asta dusa la extrem uneori imi va ruina zilele, dar cum se spune : o viata avem si-o gaura-n anus.
Internetul e cea mai puternica obsesie de pana acum. Heroina ? Amfetamina ? Mici prunci incapabili de nimic de pe langa www.  Ciudat, dar imi amintesc cu placere fiecare chestie de pe net fara de care nu puteam sta in anumite perioade. Prima data a fost Mirc-ul. Toata lumea era acolo, din toata tara, vorbind. Mi se parea Dumnezeu, o inventie geniala . Normal ca aveai mai multe nick-uri si te dadeai drept cine vrei tu. A urmat YM cu toate tainele lui, emoticoane, teme cu inimioare, skinuri, si cate si mai cate plugin-uri pentru a face discutiile de tot felul mai placute. Si da te puteai juca biliard sau mai stiu eu ce si puteai desena simultan cu partenerul de dialog virtual…Dar cand a aparut camera web toata lumea a innebunit. Era ireal, puteai sa te vezi cu X-uleasca, puteai chiar sa-i arati curu’ de voiai, puteai arata si vedea orice in timp real. Apoi, pentru a strica toata magia creata cu greu au aparut detectoare de oameni invizibili, virusi, spam-uri, puteai intra sa vezi camera celuilalt fara ca el sa accepte si totul s-a desacralizat. Insa toate astea nu m-au oprit nici atunci si uneori nici acum din stat cu orele doar pe Ym.

Super-eroii. Da, din frageda pruncie am iubit eroii pozitiv sau negativi cu super-puteri. De fapt, orice era bad ass. Am inceput in mod clasic cu Fetitele Powerpuff. Mesaj pentru tinerii din ziua de azi de la 0 la 15 ani : IN ENGLEZA !!! Si am inceput catinel prin a-mi lua ceas PPG, rigla PPG, jucarii PPG, caiet PPG, agenda PPG sau gentuta PPG.  Nu mai vorbesc despre atunci cand ma credeam una din fetite. Spre rusinea mea sau nu, inca ma cred si asta a ramas una din obsesiile vechi de cand ma stiu care inca dainuie  si in ziua de azi.

 -Super-erou#2  Batman( in traducere libera pentru cei care inca nu s-au prins, pentru ca nici eu nu am facut-o de mult timp : Omul liliac). How cool is that ? A inceput sa imi placa acest individ nejustificat, pentru ca put si simplu imi place. Nu este o pasiune obsesiva veche, dar este indeajuns de puternica pentru a avea sosete si wallpaper cu el. Urmeaza tricou, muaha-ha ! In ciuda faptul ca toata lumea trage de mine sa vad cel mai tare film din istorie « The black knight » sau cumva, nu am facut-o. Imi pare rau si ma voi cai pentru fapta hada pe care am comis-o.

-South Park e o obsesie veche cam de 5 ani, cu repercursiuni grave pentru mintea mea si oamenii din jur. O problema destul de grava : sufeream pentru ca inainte nu se gaseau obiecte cu personajele respective si reactionam urat. Mai tarziu, cand am gasit, am reactionat frumos. Din cale-afara de frumos. Si asa, am reusit sa am geanta si tricou south park si poze si chestii. Din cauza faptului ca s-au stricat, nu mai urmaresc serialul, dar in amintirea vremurilor mult prea amuzante sa respiri , inca ii mai pretuiesc si tresar daca vad pe strada ceva cu ei sau le aud numele. Oh my God, they killed kenny !

-Se aplica si pentru Family guy, insa toate cele de mai sus la o intensitate mai mica. Probabil pentru ca urmaresc toate serialele posibile, sunt si obsedata de majoritatea personajelor sau actorilor. Incep sa cred ca e o boala.

Tricouri cu mesaje. Nu am foarte multe dar mi se pare foarte important sa crezi in ceva si sa ai opiniile tale. Si daca le ai, pune-le pe un tricou, sa stie toata lumea. Imi plac la modul de obsesie dinainte sa fie la moda sau cool sau hipsterish. Pe langa faptul ca zici exact ce ai in cap fara macar sa deschizi gura, poti provoca mai multe zambete intr-o zi decat iti poti imagina.

Bratarile prieteniei. Da, eram obsedata sa impletesc, sa vand, sa cumpar ate de tot felul de culori. Pentru asta iti trebuie rabdare si eu am din plin, atata calmitate am injectata in mine incat si eu ma sperii uneori. Si am destu le bratari ale prieteniei pe care le port de cate ori am ocazia, chiard aca m-am lasat de impletit. Obsesia pentru ele ramane deci, in ciuda faptului ca obsesia pentu a le crea s-a stins.

Ar mai fi o sumedenie de lucruri de care m-am atasat mai mult decat e normal, chiar si persoane,  dar ma voi opri aici de teama  ca mai voi auto-speria.
Voua ce va place ?