sâmbătă, 5 ianuarie 2013

ALG

Se iau 2 oameni si se pun impreuna. Se adauga multa iubire si vremuri bune.Vin si furtuni, fara voia lor. Se iubesc. Aleg sa treaca peste furtuni. Reusesc.
Se presar zambete si fericire. Infloresc. Cu fiecare zi se lipesc mai tare unul de altul. Sunt simpli oameni, dar inauntru nu se simt asa. Prind puteri supraomenesti.
Invata sa traiasca simplu si aleg cand sa rupa normalitatea si sa zboare. Aleg cand sa-si salveze propria lume, sa distruga rautatea si oamenii rai si sa lase
negativul sa treaca neobservat. Aleg sa lupte chiar daca tot ce fac e sa stea nemiscati si sa se priveasca in ochi. Uneori alearga cu viteza luminii spre ce si-au
propus. Alteori merg alene bucurandu-se de parcurs. Se transforma in copii de cate ori vor. Devin mici si sinceri. Se intorc acolo de unde au venit si unde si-ar fi
dorit sa ramana mereu. Si unii cred ca nu e evolutiv sa te intorci la a fi copil. Dar fac asta in ciuda oricarei preconceptii, aleg sa nu ucida niciun colt de amintire,
sa revina acolo de cate ori au chef. Aleg sa aleaga, nu sa nu aiba de ales. Poti sa alegi fericirea. Poti sa alegi sa devii mare pentru a face cel mai naucitor sex
existent, dar sa redevii copil imediat dupa tigara de dupa. Viata alaturi de cineva e un cod format din alegeri, din alegeri individuale si de grup. Si e ideal ca
tot ce ai ales impreuna cu cineva sa fie validat de ambele parti inca de la inceput. Iar codul sa creasca si sa evolueze pe zi ce trece, sa devina puternic si sa
fie biblia fericirii comune, a fericirii individuale si a celor din jurul tau. Se iau 2 oameni si se umplu de imaginatie. Se iau 2 oameni si de inchid etans impreuna.
Se iau 2 oameni si nu se mai dau inapoi. Se iau 2 oameni care sunt aproape perfecti impreuna si se fac sa devina perfecti. Se iau 2 oameni care se iubesc sub cer, sub
patura, sub dus, sub ploaie, sub tavane de sticla si de beton, sub fiecare colt lumesc si dincolo de el. Se iau 2 oameni singuri si se invata sa fie impreuna.

luni, 10 septembrie 2012

Nu pot. Nu stiu. Nu cred.


Nu pot sa scap. Nu pot sa ma scutur si sa scap. Nu pot sa uit si sa plec, sa dau drumul si sa merg. Nu pot sa inghit, sa trec, sa las de-o parte. Nu pot sa omit, nu pot sa ma curat, nu pot sa uit si sa continui. Nu pot sa privesc altceva, nu pot sa ma mut in alt loc. Nu pot sa-mi croiesc drumul, sa inchid ochii si sa vad altceva. 

Nu stiu sa simt altceva. Nu stiu sa simt pe altcineva. Nu stiu sa provesc inainte, sa ma-mpac si sa traiesc. Nu stiu sa par altfel, sa iubesc altfel, sa ma port altfel. Nu stiu cum sa te izgonesc, cum sa stau doar singura si cum sa plec.Nu stiu nimic bun, nimic sanatos, nimic pacific. Nu stiu sa ma aliniez cu mine, sa pun punct, sa gasesc pacea.

Nu cred in nimic sau in nimeni. Nu cred ca pot s-o scot la capat si sa respir. Nu cred ca pot sa nu innebunesc. Nu cred ca exista si altceva in continuare. Nu cred in viitor, in fericire si in forta binelui invinge forta raului.Nu cred in destin, in resemnare, in acceptanta. Nu cred in incurajari, in batai pe umar sau in speranta. Nu cred in altceva decat in peretii albi care se-apropie de-odata si-mi opresc pulsul. Nu cred in victorie cand toate armele audisparut. 

NU. NON. NO. Un cuvant. Un nenorocit. O piedica. O imposibilitate. Un refuz. Un capat de tara. O deziluzie. O nefericire.Un esec. O limita. Un final.Finalul meu va dura intotdeauna.

sâmbătă, 8 septembrie 2012

"Lectii de viata" prinde viata


Aveam nevoie de toamna sa faca ce stie ea. Sa schimbe tot cum stie. Sa-mi arate ca imi apartine. Toamna e a mea. Si toamna poti sa respiri, poti sa nu-ti mai tii aerul si poti sa ingheti noaptea. Noaptea poate sa-ti fie frig. Sa-ti fie frig si sa vrei sa te-ncalzesti, sa vrei sa te-ncalzeasca cineva, sa vrei sa-ti pui ceva pe tine, sa te-nvelesti. A venit toamna. A 23-a oara. Si e din ce e in ce mai scurta pentru ca eu o fac asa. Iar zilele trec in calup si stiu ca se indreapta undeva. Nu stiu insa unde si nu stiu de unde sa aflu. Stiam ca toamna asta se va trezi si l-am antrenat luni de-a randul s-o faca. Omul ala intelept si gras din mijlocul creierului meu se va trezi. A fost acolo mereu, dar atipit si incomplet, doar soptindu-mi in surdina ce e bine si ce nu. Si stiu ca toamna asta se va ridica in fund, va deschide ochii si tragand aer in piept va striga lucrurile alea pe care am nevoie sa le aud. E nevoie de exercitiu, unii oameni nu sunt buni in mod firesc, nu pot sa rezoneze cu spiritul lor pur si simplu.Si eu vreau sa reusesc pentru ca pot sau pot pentruca vreau indeajuns de tare.

In fiecare an privesc inapoi spre anul precedent si-mi dau cate o palma-n cap. Anul asta mi-am dat putin mai multe.Probabil imi voi mai da, fara sa regret. Pentru ca m-am uitat prea des in urma si nu am vazut unde am ajuns in realitate. Da, in ceea ce priveste imbunatatire personala. Cam atat. Dar uneori numai de asta ai nevoie.

Toamna, toamna vrem ostasi!
Pe cine?

duminică, 29 iulie 2012

Artificii


E vara lui 2012. O vara la care nu m-am gandit in avans. Nu m-am gandit in anii '90 sau cel putin acum 4 ani sau 2 ca o sa existe o vara a acestui 2012 si ca o sa fiu
si eu in ea. Dar a venit si a fost cald, a ars si a strivit ca de obicei ce a vrut pula ei. A omorat politica, o va omori pe mama mea, mi-a omorat mie planurile, 
timpul, sanatatea, pe viitor si existenta ca o fiinta decenta. Nu cred ca exista o categorie de lucruri pe care sa n-o fi frecat-o macar putin. Si m-am regasit 
intoarsa aici, unde am copilarit. Nici nu mai stiu cand si cu ce am venit, doar m-am trezit aici. Intr-un oras care mi-a ramas mic si in care nu mai cunosc pe 
nimeni.Da, la propriu. De parca as fi cunoscut vreodata. Toate zilele aici sunt la fel. Exista barbati de peste 25 de ani pe care ii vad la acelasi colt unde erau
si cand aveau 14 ani. Asta ma sperie si ma face sa ma gandesc ca nu-s cu mult mai buna ca ei. Ba poate sunt. Si poate mai sunt bipolara. Noptile sunt si ele la fel.
Si nu pentru ca rasuna intotdeauna aceleasi acorduri care de care mai stranii. Nu pentru haita de 15 caini care patruleaza strazile ca si cum ar detine partea asta de
oras. Nu pentru maturatorul prezent in fiecare dimineata la 4:30 ale carui ganduri nici macar nu indraznesc sa mi le imaginez. Noptile sunt la fel pentru ca sunt 
nedormite de mine. Si pentru ca au foat martore la destule lucruri. Am auzit focuri de artificii in noaptea asta. Si am iesit pe geam. Nu am reusit sa le vad de 
blocuri. Puteam totusi sa zaresc ceva reflectat intr-un geam. Dar parca nu era la fel. M-am aplecat si am zarit un coltisor pentru o fractiune de secunda, dar m-am
resemnat si am continuat sa privesc in geam. Asa fac mereu si se aplica pentru orice. Ma multumesc cu orice nu atat de autentic, cu o copie oarecum asemanatoare, in 

loc sa depun un minim efort pentru ceva mai bun, sau ceva ce chiar mi-as dori. Treaba cu artificiile e ca se intampla numai noaptea.



Iar acum imi derulez in minte motivele pentru care 2012 s-a dovedit a fi pe locul 1 in topul celor mai prosti ani din viata mea. Si nu orice prosti, din aia la 10 mii.
Si nici macar nu s-a sfarsit inca. Si sunt sigura ca bastardul n-o sa faca ceva extrem, gen sa ma omoare, pentru ca as scapa prea usor. Nu prea am respectat traditiile
de reveion, am cam incetat sa ma mai rog sau sa fac acolo niscaiva incantatie cum am facut toata viata si am mai facut vreo 2, 3 lucruri rele pe care chiar nu le mai
facusem pana atunci. Asta sa fie ghinionul? Cum rupi un ghinion? Arzi o capra si i-o oferi lui satana? Te caci in maini apoi bati din palme? Sau raspunsul e in 
comediile romantice: iti recastigi speranta? Da, viata e grea, toata lumea cade, dar trebuie sa te ridici, sa te scuturi si sa mergi mai departe. Plus un miliard de
alti munti de cacat facuti din clisee de incurajare pe care toata lumea le stie.


Pacea interioara. Pentru o secunda parca a fost a mea. Desi nu sunt asa sigura, probabil mi-am dorit-o atat de mult incat doar mi-am imaginat ca a fost acolo.

Privita de aproape, pacea este caldura, vine din interior si se vede pe toata suprafata ta exterioara. E ceva care se atinge fara substante aditionale si in principiu

iti permite sa fii de acord cu tine fiind singur in pat la 2 noapte cu 100 de probleme in creier. Uneori esuez, dar imi voi aminti permanent ca asta imi doresc de la
viata. Si o sa lucrez pentru a o obtine.


"Tu ce nebunie ai?" am fost intrebata.
You have no idea...

duminică, 13 mai 2012

Someone like you


Ok, e o piesa inspirata. E nevoie de super voce pentru a putea s-o dai gata. Indubitabil Adele si altii au reusit s-o faca. Si mai indubitabil am auzit-o de 1 milion de ori la radio, pe net, prin oras si unde nu? O sa fie un evergreen mai tare ca sabia lui Zorro. Dar i-am invatat fiecare nota si inflexiune vocala daca exista asa ceva si o recunosc de la prima nota, venindu-mi sa vomit. Fiecare avem problemele noastre, dar aparent numai Adele a reusit sa cace o capodopera bazandu-se pe asta. Problemele ei nu sunt de neglijat. Priviti aici:


“I heard that you're settled down,
That you found a girl and you're married now”


Mergea Adele pe strada, la 21 de ani, isi luase ceva shaorma si o cola diet, evident, ca nu ne jucam cu greutatea, si s-a intalnit cu o fosta colega de liceu. “Ce faci fata?”, “Bine, fata, tu ce faci?” Aceasta ii transmite bietei Adele ca fostul ei s-a asezat la casa lui, a gasit o fata si s-a insurat. 


“I heard that your dreams came true,
Guess she gave you things I didn't give to you”


Colega barfitoare continua prin a-i spune ca isi traieste visul, iar Adele se gandeste in creierul ei ca inseamna ca actuala ii da ceva ce ea nu i-a dat. Parca acum ai vrea sa-i dai, da'-i prea tarziu, asa-i? Sper sa nu fie vorba de vreo virginitate anala sau alte scarbosenii, ca ai scadea mult in ochii mei.


“I hate to turn up out of the blue uninvited,
But I couldn't stay away, I couldn't fight it, I had hoped you'd see my face,
And that you'd be reminded that for me it isn't over”


Acum Adele, star fiind cu gazilioane de dolari sau lire, oricare ar fi moneda la ea, s-a dus neinvitata la fostul ei iubit pe motiv ca nu s-a putut abtine si sperand launtric ca daca asta-i vede fata o sa-l determine sa-si aminteasca un lucru foarte important: ca ea nu a trecut peste.  Mai Adele, mai, pai ce facem noi aici? Cum sa-ti vada fata? Eu cred ca te-ai dus sa-i reamintesti cum faceati voi dragoste, dar nu puteai pune asta in piesa, nu?


“Never mind, I'll find someone like you,
I wish nothing but the best for you, too,
Don't forget me, I beg,
I remember you said,
"Sometimes it lasts in love,
But sometimes it hurts instead"




Dupa ce s-a dus la ex cu japca sa-l oblige “sa-i vada fata”, izbucneste in refren zicand: lasa, o sa gasesc eu pe cineva ca tine. Adica a refuzat-o, un om de o moralitate ok, insurat fiind. Dar draga Adele, de ce ai vrea sa gasesti pe cineva exact ca el?  Lasa-l in pasca ma-sii si gaseste si tu altul pe alt sistem, pentru numele lui Dumnezeu, pentru a nu ramane cu traume permanente si pentru a nu trai ca-n ziua cartitei, zic. E bine ca nu-i doresti altceva decat tot binele din lume, cum ti-a dorit el probabil, in prealabil, in timp ce te conducea la usa. Dar tu printre lacrimi l-ai implorat sa nu te uite si l-ai si citat probabil de atunci de cand te-a parasit spunandu-ti: Soro, cateodata dragostea-i misto, dar cateodata doare. Words of wisdom adresate grasutelor. N-o sa te uite oricum, acum ca esti pe toate posturile. I-ar fi chiar un pic greu sa te evite. 


Ma rog si in continuare se lauda cu ce frumos era, cum ne batea vantul de vara prin plete, dar acum e tare amara amintirea. Adele, toata lumea se desparte, toata lumea moare, toate lucrurile se strica, nimic nu e vesnic. Si te-ai despartit de unul care ulterior s-a insurat. Acum vrei sa gasesti unul exact ca el? Serios? Sa se insoare si ala sau exceptand acest fapt? Ce logica sofisticata folosesti tu pentru a-ti dori acest lucru? Poate esti sub efectul durerii necrutatoare si iti exprimi sentimentele de moment printre lacrimi de sange, dandu-te cu capul de oglinda de la baie. Da, la tati ni-i greu, pana nu ne mai e.


Draga lume, Adele a fost o grasuta care a suferit o despartire si a facut o melodie despre asta. O melodie foarte frumoasa, cu un subiect banal si prea uzat. Dar adolescentele abia palite de dragoste peste fata suspina: Ce frumos zice Adele…in timp ce cauta versurile in romana pe google translate. 


Acum voi face o gluma plamadita de mine, fara sa am ceva impotriva graselor. Dar Adele se intampla sa fie una si mi-a dat-o la fileu:


Adele e atat de grasa incat pana si numele ei e la plural.

luni, 2 aprilie 2012

Tâlc

Am dedus inainte de a sti ca e adevarat. De fiecare data. Te-am cautat cu mintea, tot in mintea mea si am ajus cu greu, plina de neajunsuri, tot la tine. Ti-am scuipat fiecare farama din mine la picioare. Si am ramas fara vlaga in mijlocul aglomeratiei, fara mine si fara tine. Am apucat sa-ti spun doar cateva lucruri pe care cel mai probabil le-ai trecut cu vederea. Am ramas vazandu-ti chipul pe fundul unui pahar neterminat de tine. L-am varsat, dar ai ramas acolo. Iti visez zambetul fara sa stiu ce inseamna, fara sa vreau sa-l iubesc sau sa-l sterg, sa-l transform in tristete si sa-l omor. Primesc vocile tale care nu contenesc sa incapa-n mine, vin vuind ca un izvor subteran limpede, pur, neprelucrat. Te modelez si-ti modelez cuvintele in capul meu, va dau sens si voi il primiti. Poate n-ai avut vreodata o ordine, dar ai acum. Nu e nevoie de vreo justificare, trebuie doar sa aiba talc. Am nevoie sa-mi dai orice din care pot intelege ceva, din care pot crea ceva si-l pot face frumos. Da-mi o gura de aer curat in mizeria asta si ignora cum totul se prabuseste in fundal. O sa adun farame din ruine si-o sa reconstruiesc un loc doar pentru noi. Asa cum am vorbit.

luni, 5 martie 2012

?

Spune-mi ce vezi, ce simti, ce gandesti, in ce crezi? De cate ori te gandesti la mine pe zi? De cate ori injuri in gand si-ti pierzi curajul?
Spune-mi, cat ai cautat pana ai gasit? De ce nu-mi spui ce se ascunde acolo in coltul intunecat al creierului tau? 
Cand o sa-mi dezvalui pana si ultimul secret, cand o sa te stiu asa cum esti cand nu esti cu altcineva decat cu tine? Cati oameni te-au marcat si de ce?
Cati oameni ai marcat la randul tau? La ce iti place sa visezi cu ochii deschisi? De unde incepe zambetul tau si unde se termina? Imi soptesti
fiecare placere vinovata pe care o ai? Pe care parte a patului iti place sa dormi, care e primul gand cu care te trezesti? Te-ai gandit vreodata cum ar fi
sa omori pe cineva? Care e cel mai pervers lucru pe care l-ai face? Ce te doare cel mai tare? E important sa spui adevarul? De ce ti-e cel mai frica?
Dar mai ales...de cand s-a apucat tata de gatit?