E vorba de distanta

• Un drum lung si obositor pentru un lucru aparent mic.Spatiul dintre doi oameni,in trei dimensiuni,devine apasator incorsetand atingeri,priviri si simturi.Insa elibereaza imaginatie,cand lipsa palpabilului induce starea de inchipuire.Pasiunile se ascund umbrite de kilometri intregi,grei si plictisitori,pentru a se revarsa atunci cand distanta va fi zero,cu o incarcatura mai mare si mult mai profund.Departarea aduce speranta sau deziluzie,poate hrani sentimente sau invalida visuri.Cu cat distanta este mai mare,cu atat timpul se va prelungi in asteptare.Oamenii a caror ratiune este adesea eclipsata de instincte,se adapteaza sfidand legi,uitand ochi nevazuti de atata vreme,ridicand cortine vechi,prafuite,pentru a alege un trecut mai putin fiabil,dar mai valabil la momentul de fata.Pretul placerilor absolute devine de neplatit cand exista nu numai distanta sufleteasca,ci si cea fizica si sfarsim striviti de ceva la care nu putem ajunge.Ceva gradios ca si intindere poate fi sfidat mergand,sofand,inotand...nu si visand.
• Ai aparut din nou,venit de departe.Acea voce care imi spune ce sa fac si care ma pazeste esti tu.Mi-ai pus mainile la ochi sa ne ascundem impreuna si mi-ai vorbit incet si apasat,cu aceeasi caldura cu care eram obisnuita dar de care nu pot sa ma satur.Am tresarit la prima atingere dar m-am bucurat de restul,diferite de fiecare data.Si secunda in care s-au intamplat atat de multe s-a scurs,iar eu te-am asteptat de un infinit de ori mai mult.Sa traiesti in viitor e chiar mai periculos decat s-o faci in trecut.Nu poti ramane captiv in ceea ce nu ai trait inca,dar gandul ca nu o sa stii vreodata cum ar trebui sa fie sh cum va fi este asasinul desavarsit.
• Distanta e divina sau distructiva,oamenii slabi sau puternici,tocmai din cauza asta daca extremele devin prea capricioase avem intotdeuna un alibi:distanta...