marți, 24 august 2010

Nu eu

Instabilitate psihica. Pe langa neliniste si ganduri. Murdare si periculoase care ma tarasc unde nu vreau sa merg. Vanturi puternice care ma coboara unde nu se poate mai jos si ma ridica brusc la limita superioara. Confuzie despre nimic concret. Despre mine si ceilalti care sunt putini. Rusine de ceea ce sunt. Incercarea mea de a scapa de mine si dorinta de a deveni si mai mine. Locul unde sunt si intai de toate la ce sa ma astept in urmatorul minut. Universurile mele. Lucrurile pe care le simt nu sunt egale cu cele pe care le gandesc. Antiteza cu mine insami. Fuga spre normalitate, cei din jur ma neaga. Asa nu. Ce vreau, ce pot, ce trebuie, ce simt, ce zic, ce fac, ce gandesc, ce sunt...nu sunt corelate intre ele. Valorile mele despre ceilalti sunt exact ce nu sunt eu. Realitatea mea nu coincide cu a nimanui. Sa fii prost inteles. Sa nu poti face nimic. Legata la gura, la maini, la ochi. Dezlegata dar nimeni sa asculte, sa vrea, sa inteleaga. Bariera mintii, imaginatiei, adevarului. Probleme fata de mine, legate de nimic. Ce par, ce sunt, ce vreau sa par. Nimeni nu intelege, nimeni nu crede. Sa fii izolat. In compania nimanui exceptand o mie de tine. Toate aflate in alt stadiu. Fericire...dureaza putin, reincarcabila dar usor epuizabila. Tranchilizant in durere. Tanjesc dupa pace, dupa o etapa, un scop, o speranta. O cale dreapta, o singura optiune, niciun obstacol psihic. Nu ma gasesc. In nimic, in nimeni, sunt in putin din toti. Empatie-egoism, Admiratie-dispret, invidie. Sunt un om bun, dar rau. Vreau sa fiu mare, nu vreau sa raman aici. Dar nici sus, dar nici jos. Vreau un loc. O gura de aer tare. Gheata pe creier. Si un om al meu. Facut de mine, care sa fiu eu. Dar nu eu. Sa fac pe cineva cum vreau eu sa fiusi cum sunt uneori. E mai usor decat sa ma fac pe mine. Ganduri rele in avans, sa nu ma ia nimic prin surprindere. Not a control freak, doar teama.  Teama si vina. Si lacrimi care curg, dar nu pe obraji. Sa citesc maine si sa nu recunosc. Sa-mi fie rusine. Sa spun ca nu eu am scris aici. Crezi ca nu te cunosc? Te cunosc dar nu te vreau. Nici tu pe mine.

7 comentarii:

The Shadow spunea...

nu eu, nu tu, nu EU-l meu nimeni dar totusi noi..traim, iubim, renegam, suferim...

The Shadow spunea...

esentialul daca ceea ce iubim merita sau nu acest sacrificiu? aceasta suferinta? iubim o himera sau iubim o persoana cu calitati si cu merite inaltatoare care sa faca sa tremuram de fericire si de emotie ca suntem fericitii carora ne-a fost dat sa intalnim acea persoana?
incearca sa iti raspunzi!

The Shadow spunea...

stii? marea mea iubire am cunoscut-o sub pseudonimul"nu te vreau" i-am raspuns: daca tu nu ma vrei, eu te vreau! si ne-am vrut 3 ani...mai bine nu ar fi fost...

Anonim spunea...

Te rog du-te la ferma !

any spunea...

in primul rand nu e vb de iubire,si da,ma duc si la ferma daca e nevoie.

metafizicx spunea...

dragut

piticescu spunea...

nu cred ca ferma e solutia :P si nici o solutie ferma nu exista aici :))