marți, 25 martie 2008

Insula mea parasita


Unii nu mai sunt capabili nici macar sa-mi provoace suferinta.Iar daca cineva vroia intr-adevar sa ma intoarca pe dos,trebuia sa ma intalneasca mai devreme.Acum am imunitate la tot ce inseamna rau.
Ar fi frumos sa ma gandesc ca deoarece aveam doar 14 ani,lucrurile s-au schimbat,relatiile au devenit mai sofisticate,oamenii mai putin cruzi.instinctele mai dezvoltate.Dar se pare ca exista ceva din acea perioada in tot ceea ce mi s-a intamplat de atunci.Toate idilele mele sunt o versiune mai putin mai modificata a primeia.Atac si aparare,invazie si repulsie.M-am plictisit deja.E ca si cum am tot incercat sa imprumut un leu,am fost refuzata si acum ma intorc sa cer o mie.
Ce se intampla cu mine,serios?
As putea face o lista cu top five motive care ma innebunesc,dar ma tem ca la un moment dat nu ar mai avea nicio valoare,s-ar transforma intr-o lista deprimanta,spre schizofrenie.As putea spune insa ca e tot ce mi-am dorit vreodata.Insa o sa sar din piatra-n piatra pana nu va mai ramane vreuna.
M-am saturat de fantezie pentru ca nu exista cu adevarat.

Niciun comentariu: