Sa te nasti intr-un orasel mic,cu 100 000 de oameni care se cunosc intre ei,sa poti sa parcurgi toate locurile care iti plac in mai putin de o juma' de ora per pedes..asta poate nu exprima o importanta deosebita,dar pe mine uneori ma face sa rad.Ne-am invatat sa fim roboti,de fapt asa ne-au dresat comunistii si asta nu ne prea ajuta.Dupa aproape 20 de ani,inca ne mai uitam urat la cei ce ies din tiparul plictisitor al oamenilor de rand,inca strambam din nas cand remarcam trecand pe langa noi pe cineva care spre exemplu are parul verde sau cate o unghie galbena.Inca se mai practica repulsia oamenilor dupa aparente...ta mi s-a dat sa cunoasc oameni care sunt praf fizic dar in interior sa fie mai mult decat frumosi...si mai ales invers.In ziua de azi frumusetea nu mai este egala cu misterul,cu taine nemarginite sau alte fantasmagoric crap.Tot ce a mai ramas sub acele fete atent date cu blush,eye-liner si creion de buze e prostia.
Visez daca nu la o tara macar la o comunitate care sa se ghideze dupa norme morale mai de Doamne-ajuta,pentru ca in tara lui "cine poate" nu au mai ramas decat resturi de la un revelion de mult trecut,si un pusti imbracat in harrison ascultand manele la un telefon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu