Alege ce sa scriu...pana nu-ti sparg fata

A venit acea zi. Ziua in care am realizat ca nu am o viata, therfor nu am ce sa scriu. Asa ca ii provoc pe toti cei 3 cititori ai acestui blog sa-mi sopteasca un subiect in comentariile de mai jos. Voi alege unul si il voi trata cum se cuvine. Va multumesc.

Metroul Pierzaniei

Pentru ca totul merge pe dos in Romanica, ma gandeam eu mergand intr-o zi agale cu metroul, cum ar fi daca si statiile ar fi pe dos...Si iata:

LINIA ALBASTRA

1. Berceni- Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza. (Ne-Berceni)

2. Dimitrie Leonida- Dimitrie Leonida (1883-1965) a fost un inginer, specialist în energetică, profesor universitar, om de știință român. Asadar vom numi aceasta statie Perversul de pe Targul Ocna, fiind exact opusul marelui geniu roman.

3. Aparatorii Patriei- Atacantii Patriei, cei care nu ne vor mai apara niciodata, nici rugati, nici platiti, ci ne vor rupe fasul.

4. Piata Sudului- Piata Nordului

5. Constantin Brancoveanu- Constantin Brâncoveanu (1654 - 15 august 1714), adus la tron de marea boierime, a fost domnitor al Țării Românești între 1688 și 1714. Alexandru cel rau va fi noul nume deoarece a fost domnitor al Moldovei si pentru ca a fost rau la fel cum ne simtim noi romanii in vremurile astea.

6. Eroii revolutiei vor deveni Lasii revolutiei, cu cat trece timpul cu atat ne scade curajul.

7. Tineretului va fi Batranetului; suntem un popor de pensionari fara pensii.

8. Piata Unirii va deveni Piata Dezbinarii. Cine/ce se mai uneste in ziua de azi? Nu mai e la moda.

9. Universitate se va numi Liceu, pentru ca acolo se vor opri tinerii din absolvit.

10. Piata Romana se va transorma antitetic in Piata Daca

11. Piata Victoriei= Piata Infrangerii

12. Aviatorilor va deveni Terestrilor

13. Aurel Vlaicu-a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. Acum va fi Irinel Columbeanu- afacerist roman, inventator si pionier al adulterului si gerontofiliei in Romania.

14. Pipera va deveni Sarea.

LINIA GALBENA:

1. Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti, este considerat ocrotitorul medicilor si tamaduitor al bolnavilor. Statia va fi renumita Lucifer, pentru ca el nu pledeaza pentru nici una din aceste cauze.

2. Republica-  o formă de organizare statală  în care suveranitatea aparține poporului iar puterea executivă este exercitată de cetățeni aleși, pentru o perioadă determinată de timp, astfel incat noua denumire va fi Anarhia

3. Costin Georgian- Va deveni Georgin Costian 

4. Titan- Mic

5. Nicolae Grigorescu- Va fi acum Michelangelo pentru ca nu e roman, si orice nu e din Romania e bun.

6. Dristor- vine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru targul Bucurestilor. Astfel Dristor va fi schimbat in Taietor de frunze la caini, meseria preferata a romanului.

7. Mihai Bravu este de fapt un roman fricos, care fuge din fata dusmanului, nu vrea sa lupte, fuge chiat si cand il cheama mama lui la masa: Mihai Fricosu

8. Timpuri Noi- timpurile nu mai sunt de mult noi, nici cladirile din care ne mai cade cate o bucata de tencuiala in cap cand ne plimbam, soselele sunt noi doar 5 minute, fetitele-s noi doar pana la 12 ani....toate-s vechi, inclusiv timpurile: Timpuri Vechi.

9. Piata Unirii- Desi multa lume crede ca Piata Unirii are legatura cu vreo uniune care sa se fi petrecut aici, istoria nu mentioneaza nimic de acest gen. Denumirea de Piata Unirii este pur intamplatoare. Piata Dezbinarii este un nume mai in ton cu locul de mult Mcdonaltizat.

10. Izvor va deveni Varsare....asa cum de mult nu mai izvoraste nimic pe la noi, mai mult se varsa intr-o continua degradare.

11.Eroilor-  Fricosilor

12. Grozavesti- Nimic nu e atat de grozav nici in Groavesti, nici in alta parte a Bucurestiului... Ordinar va fi noua denumire.

13. Petreche Poenaru-pandur și om de încredere al lui Tudor Vladimirescu, inginer, matematician, inventator, pedagog, membru titular al Academiei Române din 1870, fondatorul colegiilor naționale din București și Craiova, organizatorul învățământului național românesc, inventatorul tocului rezervor -Pentru ca nu am putut gasi cine a inventat Pic-ul, pentru a sterge cerneala lui Poenaru, vom numi acesta statie dupa inventatorul gumei de sters Joseph Priestley.

14. Crangasi- cei care traiau odinioara in padurea situata pe actualul cartier, nu se pot numi in momentul de fata decat Defrisori

15. Basarab- supranumit în epoca modernă Basarab Întemeietorul, este considerat fondatorul Țării Românești. Bogdan insa, a fost intemeietorul Moldovei drept pentru care il va si inlocui pe batranul si fraierul Basarab.

16. Gara de Nord- Care nici macar nu e in Nord, ci aproape in Nord, la fel ca si toate lucrurile care merg aproape bine pe la noi, va fi acum Gara de Sud.

17. Piata Victoriei- Piata Infrangerii- Uap-uap-uap-uaaaaap.

18. Stefan cel Mare- da, mare la sfat... un frustrat care nu accepta ca e pitic. Uite frate, asa cum trebuia sa fii inca de la inceputuri: Stefan cel Mic. Resemneaza-te.

19. Obor- pai ce, sunt in 1800? Nu vrem sa fie Obor, noi siliconatele in buci, tate si buze, vrem sa fie Mall.

20. Iancului- Avram Iancu (n. 1824, Vidra de Sus - d. 10 septembrie 1872, Baia de Criș, Hunedoara) a fost un avocat român transilvănean care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. Boring. Va fi acum Luis Lazarus, avocat roman care a jucat un rol important in Revolutia de la Otv in 2009.

21. Piata Muncii- Cum adica munca? Piata Odihnii, sa fie odihna cat mai multa si bani cat cuprinde.

LINIA ROSIE: 

1. Preciziei- Confuziei

2. Pacii- Razboiului

3. Gorjului- cine nu-i place pe olteni? Ardelenii. CFR-ului.

4. Lujerului-   Tulpină sau porţiune de tulpină subţire. Lianei- Tulpină sau porţiune de tulpină groasa.

5. Politehnica- Unitehnica

6. 1 Dec 1918-  Transilvania se unește cu Regatul României, format din principatele unite ale Moldovei și Țării Românești. 20 Dec 1989- Revolutia anti-comunism.

7. Nicolae Teclu- va deveni Modestia Telcu.

8. Anghel Saligny- Nu stiu ce alt mare inginer, pedagog, avnd alte 200 de functii si facand numai bine tarii. Contrar dansului, Basescu nu face nici unul din aceste lucruri. Desi nu merita sa fie numita o statie de metrou dupa el.

LINIA VERDE:

1. Grivita- Grivița este o localitate în județul Vaslui, Moldova, România situată la sud-est de Municipiu Bârlad. M-am saturat, exista prea multa "Moldova" pe harta de metrou. Ar merita ceva pur, ceva autentic, ca Biciresti.

2. 1 Mai (muncitoresc) Lumea nu munceste, petrece. Pe 2 Mai la fel...Dar pe 3 Mai, mergeti ma odata la munca!

Blesteme cu abonamentul vostru limtat si majorarile lu' peste. Sa ardeti in focurile infernului :)

Te urasc pentru ca nu faci nimic, nimic bine, nu spui nimic, nu exprimi nimic, nimic din ce conteaza, nu esti nimic din ce vreau, nu-mi place nimic din ce faci, nu stiu nimic din ce simti, imi umpli viata cu prea mult nimic. Imi nimicesti tot elanul, toata forta, toate visele, imi transformi viata intr-un imens bol de nimic. Te uiti fara sa zici nimic, imi raspunzi tot cu nimic, nu-mi dai nimic, nu gasesc nimic la tine, razi din nimic, te plangi din nimic, discuti de nimic, nu te lauzi cu nimic. Ai un trecut de nimic, un prezent de nimic si nici viitorul nu pare prea lipsit de nimic, imi frangi inima din nimic, ma privesti ca pe un nimic, te superi din nimic si nu pot sa ma astept la nimic. Mizezi pe nimic, ai ganduri de nimic, mirosi a nimic, nu crezi decat in propriul nimic. Si eu te iubesc pentru nimic si ma afund in acelasi nimic zi de zi fara sa zic nimic, fara sa mai simt macar nimic, gandind nimic. Nu-mi mai pasa de nimic, respir nimic, prin vene-mi curge acelasi nimic cu care ma hranesc. Nu bei nimic, nu fumezi nimic, nu faci nimic periculos, nu-mi faci nimic periculos. Nu ai nimic, nu vrei nimic, nu asculti nimic in afara de marele nimic in care-ti inunzi mintea. Nu inveti nimic si din nimic, imi impui chestii de nimic, te straduiesti pentru nimic. Nu te pricepi la nimic, nu stii nimic, nu planuiesti nimic. Nu *toate verbele din DEX* nimic. Tu esti nimic. Eu sunt nimic. Tu esti mai nimic decat mine.

Silent Strike si Ada Milea - Astenie
Asculta mai multe audio diverse

Distractii

Si nu ma refer la amuzament,petrecere sau agrement. Ma refer la genul acela de distractii care te rapesc din toiul grijilor si nevoilor cotidiene si te traspun intr-un loc net superficial, dar izolat de acestea. Asa cum asculti muzica in drum spre munca pentru a uita unde mergi pentru o scurta perioada de timp si pentru a ignora o buna bucata din mizeria din jur. Asa cum cand ajungi acasa te uiti la un film pentru a evita sa faci curatenie in camera. Asa cum se gaseste pe cine sa suni cand nu e nimeni acasa pentru a nu ramane singur cu gandurile tale. Pentru ca se iveste de fiecare data un pretext care te impiedica voit sa iesi direct in fata problemelor cu doua cutite de macelar si sa tragi o linie: "Daca treceti de linia asta va sparg fata".Personal, am fost intotdeauna fan tacticilor de diversiune prin care evit viata reala prin asalt fonic. Sa ai atata galagie in cap incat sa nu mai aiba loc alte ganduri sau preocupari din viata reala. Intrebari cum ar fi : "Asa o sa fie mereu viata mea?", "Atat imi doresc sau atat se poate?", "Adevarul e calea?" sunt mai bine lasate fara raspuns prin distractii. Suparari? Iesi la un ceai. Necazuri? Fugi de ele la mare. Taxe, traiul de zi cu zi, datorii? Eu zic ca ar merge-o bere si un film bun. Esti in dificultatea luarii unei decizii? Nu o lua. Da, este un exemplu de anti-trait poate, dar te rezolva cel putin pentru moment. Cand te intreaba cineva ce mai faci, uneori e de ajuns sa-i spui "supravietuiesc". 

E Romania

Deviza: Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita. Din punct de vedere geografic suntem binecuvantati. Ca si coordonate ne aflam unde nu se poate mai bine. Pacat ca Romania nu e doar un teren, exista si Romania ca stat, si ca nenorocirea sa fie mai mare, ca popor. Romanii sunt inventivi (nu hoti), sunt bogati pentru ca au muncit (nu hoti), se descurca (nu fura), au idei geniale (nu furate). Tara lui "Cine poate", "Cine minte", "Cine fura". Arma care odata obisnuia sa ne tina sub control, Biblia, a ajuns sa fie prea slaba in fata unor macelari avari. O alta arma de control in masa, comunismul, a murit tot in mainile acelorasi parveniti ajutati de un duium din pleava curajoasa. Acum suntem tot aici, cei care au facut parte din trecut, generatia '89 si cei care vor veni. Destepti, prosti, culturalizati, neghiobi, tarani, oraseni, pitipoance, cocalari, bolnavi, sclavi, patroni, oameni buni, dar putini. Nu se poate altfel? Trebuie sa traim si noi cumva? E vina celor de sus? Ne conformam? Ii calci pe ceilalti pe cap ca sa nu fii calcat la randul tau? Pretexte. Realitatea e ca e mult mai usor sa o iei pe calea rea. Calea buna necesita munca si sacrificii, iar rezultatele vin greu si sunt putine. Dai mai multi bani sa faci o scoala decat sa traiesti din ei. Bati la toate usile cu diploma in mana in tara ta. Tara pe care ai platit-o sa-ti dea o cameruta cu igrasie si o hoscotina de 100 de ani sa-ti impartaseasca din cunostintele pe care le-a tocit o viata. Unde oricum platesti examenele, platesti doctorii chiar daca ai asigurare medicala, platesti sa ai un loc de munca bun, platesti patratica de pamant pe care stai, platesti prea scump lumina si apa care vin de la Dumnezeu. Unde vine fiul unui bogatan si te stropeste cu un Maserati pentru care nu a muncit nicio clipa, iar beldiile de 1.80 cu tate din plastic si fuste pana-ntre buci iti zambesc cand ti-o iau inainte la coada sau la job. E oare vina ta ca tatal tau nu a furat destul, sau ca genele nu-ti permit sa-ti porneasca picioarele din gat? Sau e vina ta ca te-ai nascut aici? Exceptii exista, exista oameni care reusesc, dar care vor fi mancati de vii pana in varful piramidei si se vor conforma. Vor fura asa cum au fost furati la randul lor. Exista oameni mici si oameni mari. Oameni care isi cresc copiii mergand cot la cot cu sistemul care le mananca sufletul. Oameni optimisti sau pe care nu ii deranjeaza. Oameni care inca mai au valori. Dar in spatele perdelei din material anti-jeg sunt adunati saracii, oamenii strazii, bolnavii, nefericitii, tinerii absolventi care lucreaza la call-center, pagubitii, milioane de caini comunitari si eu. Eu care m-am nascut si traiesc in Romania, si cu melodia "Tara noastra" pe fundal imi plang viitorul si nevoile si neamul. Daca prin absurd va citi un bogatan aceste randuri si promite ca va decarta familiei mele o suma batoasa de bani, iar in schimb eu va trebui sa-l omor pe Basescu, da. As accepta si mi-ar face si o mare favoare. Mark Chapman ma va invidia. I just shot Basescu. Basescu mort.

Shit diary

Daca titlul nu este destul de explicit, voi relatat in cele ce urmeaza, pas cu pas, rationamentul prin care am ales sa postez acest topic. Da, este vorba de un jurnal al purgatiei personale, tinut timp de o luna de zile, in scopuri de cercetare, stiintifice si nu numai. Ceea ce m-a determinat sa fac asta ramane indeosebi tortura suferita in urma unei perioade seci in care defecarea a lipsit cu desavarsire. Atunci am avut o epifanie, realizant cand de important si frumos este faptul de a "iesi", oricat de scarbos si nepotrivit ar fi pentru unii chiar si mentionarea acestui lucru. Am cautat sa am o luna perfecta, sa pot face asta in fiecare zi. Marja de eroare exista, insa imi voi duce scopul pana la capat intr-o zi. Degeaba indrug motive personale sau explicatii medicale. Sa-i dam drumul.

10 AUGUST (Marti; 14:30)- Ok, multe bucati mici

10 AUGUST (Marti; 23:21)- 2 bucati in forma de x

11 AUGUST (Miercuri; 20:15)- mici dar sanatosi

12 AUGUST (Joi; 23:30)- slabanogi

13 AUGUST (Vineri; 00:30)- 2 bucati mici

13 AUGUST (Vineri; 7:30)- multi micuti

14 AUGUST (Sambata; 11:10)- moale cu porumb

15 AUGUST (Duminica; 10:55)- maruntel, cantitate ok

16 AUGUST (Luni; 00:10)- 1 bucata lunga si subtire

17 AUGUST (Marti; 8:45)- multi

18 AUGUST (Miercuri; 7:35)- mult si moale

20 AUGUST (Vineri; 16:50)- cativa mititei@work

21 AUGUST (Sambata; 18:00)- cativa mistocari@work

22 AUGUST (Duminica; 01:50)- 2 bucati microscopice

24 AUGUST (Marti; 15:55)- mama, tata si copilul

27 AUGUST (Vineri; 17:00)- 2 extra small

27 AUGUST (Vineri; 21:10)- moale si vascos, misto

30 AUGUST (Luni; 21:30)- mult si fantastic

1 SEPTEMBRIE (Miercuri; ziua mea; 11:00)- cateva bucati perfecte si minunate

3 SEPTEMBRIE (Vineri; 17:30)- 3 incapatanati@facultate

4 SEPTEMBRIE (Sambata; 18:00)- 3 sfere, marime sub medie

7 SEPTEMBRIE (Marti; 21:30)- memorabil, 5-6 bucati generoase

9 SEPTEMBRIE (Joi; 22:00)- 1 buc, aproximativ 10 cm

10 SEPTEMBRIE (Vineri; 20:45)- cateva bucati super

Acest shit fest timp de o luna a fost impresionant, multumesc celor care m-au sustinut si mai-dragilor mei prieteni: Redigest-Plus, Spirulina, Mag Anghinare, Sunatoare, Ulei de peste. Sper ca nu am uitat pe nimeni. 

Ma inclin.

21.

Dorm pe-o mana amortita si uscata de dorul tau. Pe un pat neatins de tine si totusi cu mirosul tau. Visez tot la tine dar ma trezesc tot singura. Te vad aproape in fiecare zi, intre zeci de oameni, doar pe tine. Calc pe urmele pasilor tai spre casa, langa umbra ta, fara tine. Vorbesc cu vocea ta la telefon, nu-mi spune nimic. Eu tac. Imi asez capul pe-aceeasi perna care miroase doar a mine. Mi-l odihnesc, te odihnesc si pe tine, cel din capul meu. De obicei taci, iar cand vorbesti nu sunt de acord cu nimic. Imi feresc fiinta cat pot de tine  de teama ca ma vei acapara din nou. Inconstient, nu-mi dai voie sa te am. Iar eu te pedepsesc, niciodata nu stii de ce. Eu stiu. Ma regasesc deseori singura, in sufletul meu pustiu, deruland inainte si inapoi momentele petrecute cu tine. Ma mint ca au fost toate minunate. Esti usor de pacalit. Vrei lucruri prea lumesti si ai idei de neclintit. Unde intervin eu aici? Ce rol poate avea una ca mine in lumea ta? Gaseste-mi un coltisor in tine, numai al meu. Picteaza-mi cadrul in care crezi ca ne aflam acum. Il voi picta si eu visand ca o sa coincida. 

Am 21 de ani si merg pe langa tine de ani de zile. Trebuia sa ajungem departe insa nu suntem decat aici. Te imping dar te opui, iti vorbesc dar nu auzi, te momesc dar nu vrei. De cateva zile calatoresc singura. Ti-am lasat o papusa in locul meu si nu pare ca te deranjeaza atata timp cat rade si te aproba. Ma uit in urma si-ti vad fericirea din ochi. Ma indepartez. Ti-am spus, dar nu ai inteles...

Water Closet plin cu cacat

O seara perfecta. Veneam spre camin cu vantul adiindu-mi pletele. Nu era nici cald, nici frig, iar pe cer nu se gasea niciun nor. Albastrul ciel pur imi ghida pasii spre infinit, spre dublu infinit. Factorii straini imi erau aproape inexistenti. O boare calduta de la canicula din timpul zilei m-a purat ca pe un surfer pana in fata cladirii unde stau. Ma temeam ca drumul meu fara de cusur se va opri. Am ramas cateva clipe nemiscata pentru a confisca acest moment si a-l pastra adanc in inima mea. Treptele urcate au fost multe, dar multumitor de usor de parcurs. Iar in camera mirosea frumos, nu eram decat eu si toate lucrurile pe care voiam sa le fac. Mi-am propus sa imi incep frumoasa seara in camin mergand... cum s-o fac sa para mai elegant?... mergand pana la vespansiana. Dar exista sanse ca multi sa nu cunoasca semnificatia acestui cuvant. Ma rog, pana la closet, privata, latrina. In principiu pana la wc. Ar fi stupid sa zic ca mi-am propus sa incep seara prin a ma caca, dar chiar asta s-a intamplat sa-mi propun. Nu exista mod mai propice pentru a continua sirul intamplarilor fericite si preaferite de duhurile raului. O activitate de care eram vizibil jenata si frustrata, dar cu care m-am imprietenit definitiv in urma maturizarii mele partiale. Cu un zambet visator am iesit pe hol (pentru ca acolo-mi e baia) si m-am asigurat din ambele parti. Conditiile erau numai bune, nimeni in jur, nici macar un zgomot. Am pornit cu pasii grabiti spre capatul holului, spre sanctuarul sufletelor pierdute si regasite, mecca igienei si curatirii trupesti si nu numai. Acolo unde lumea se aduna la dus pentru a scapa de jegul acumulat in x timp, pentru a fredona melodiile preferate si pentru a se uni intru bunastare si sapunuri si detergenti care vor dainui sute de ani in scoarta terestra. Acolo unde ca orice om, mergi sa-ti versi toxinele si resturile alimentare, pentru a baga in tine altele noi si cu putin noroc, si mai nocive. Activitati care ne fac placere, ca niste animale ce suntem pe de o parte, pe langa somn, a bea, a manca, a face sex, a se proteja de frig si de caldura (precum preabine zice si piramida lui Maslow). Iar sanctuarul in cauza a gazduit de-a lungul timpului milioane de trupuri goale de studenti, milioane de funduri care mai de care, fara sa zica nimic. Dar cat a patimit! Ajunsa aproape de iesitoare, i-am si simtit energia. Deodata o lumina puternica si dumnezeiasca mi-a scaldat fata, am simtit natura trezindu-se la viata, iar pe fundal ingerii cantau. "E ziua mea norocoasa!" mi-am zis si am purces spre activitatea in cauza. Ecoul pasilor mei imi dadea incredere, cum ca sunt singura si ca imi voi face de cap. Usa se apropia de mine, usa in cauza, cea dupa care se intampla toata magia. Multe si felurite clipe am trait impreuna. Deschizand-o, inima mi s-a oprit. A reinceput sa bata insa s-a oprit din nou. Parea ca tocmai a avut loc o bataie cu bulgari de cacat. Pe jos: cacat. Pe pereti: cacat. Pe closet: cacat. Pe rezervor: cacat. Imi pare rau ca nu m-am uitat si pe tavan. Acestea fiind observate cu spaima si durere in suflet m-am departat lent pentru a nu avea contact fizic cu excrementele umane, pentru ca cel vizual si cel olfactiv au ucis o parte din mine. Mahnita am pornit impreuna cu gandurile mele si cu sulul profesional de harie igienica spre etajul superior. Oricat de serafice ar fi fost  locul si experienta traita, imi reveneau subit flash-uri cu macelul de scarnavie de mai devreme. Acum baile au alta semnificatie pentru mine si opinia mea cu privire la acest lucru s-a schimbat zguduitor. Inca ma mai trezesc in sudori fierbinti dupa ce visez posibile scenarii ce au condus spre masacrul respectiv.

Nu eu

Instabilitate psihica. Pe langa neliniste si ganduri. Murdare si periculoase care ma tarasc unde nu vreau sa merg. Vanturi puternice care ma coboara unde nu se poate mai jos si ma ridica brusc la limita superioara. Confuzie despre nimic concret. Despre mine si ceilalti care sunt putini. Rusine de ceea ce sunt. Incercarea mea de a scapa de mine si dorinta de a deveni si mai mine. Locul unde sunt si intai de toate la ce sa ma astept in urmatorul minut. Universurile mele. Lucrurile pe care le simt nu sunt egale cu cele pe care le gandesc. Antiteza cu mine insami. Fuga spre normalitate, cei din jur ma neaga. Asa nu. Ce vreau, ce pot, ce trebuie, ce simt, ce zic, ce fac, ce gandesc, ce sunt...nu sunt corelate intre ele. Valorile mele despre ceilalti sunt exact ce nu sunt eu. Realitatea mea nu coincide cu a nimanui. Sa fii prost inteles. Sa nu poti face nimic. Legata la gura, la maini, la ochi. Dezlegata dar nimeni sa asculte, sa vrea, sa inteleaga. Bariera mintii, imaginatiei, adevarului. Probleme fata de mine, legate de nimic. Ce par, ce sunt, ce vreau sa par. Nimeni nu intelege, nimeni nu crede. Sa fii izolat. In compania nimanui exceptand o mie de tine. Toate aflate in alt stadiu. Fericire...dureaza putin, reincarcabila dar usor epuizabila. Tranchilizant in durere. Tanjesc dupa pace, dupa o etapa, un scop, o speranta. O cale dreapta, o singura optiune, niciun obstacol psihic. Nu ma gasesc. In nimic, in nimeni, sunt in putin din toti. Empatie-egoism, Admiratie-dispret, invidie. Sunt un om bun, dar rau. Vreau sa fiu mare, nu vreau sa raman aici. Dar nici sus, dar nici jos. Vreau un loc. O gura de aer tare. Gheata pe creier. Si un om al meu. Facut de mine, care sa fiu eu. Dar nu eu. Sa fac pe cineva cum vreau eu sa fiusi cum sunt uneori. E mai usor decat sa ma fac pe mine. Ganduri rele in avans, sa nu ma ia nimic prin surprindere. Not a control freak, doar teama.  Teama si vina. Si lacrimi care curg, dar nu pe obraji. Sa citesc maine si sa nu recunosc. Sa-mi fie rusine. Sa spun ca nu eu am scris aici. Crezi ca nu te cunosc? Te cunosc dar nu te vreau. Nici tu pe mine.

Scopul Vietii

Am vrut sa incep prin a afirma sec ca nu exista. Dar se presupune ca nu e profesionist din partea cuiva sa dezvaluie concluzia unui text la inceputul acestuia. Asa ca voi demonstra ca nu exista. Se ia subiectul X, varsta post-adolescentina, sex nedeterminat, inteligenta medie, scaun normal. Subiectul Y, aceleasi semnalmente, insa diferenta consta in faptul ca unul isi doreste tot, iar celalalt nimic. In decursul vietii subiectul X e relaxat. Isi schimba locul de munca in mod constant, dar asta il face fericit. Nu vrea sa insiste pe nimic, doar sa castige suficient, lucru care se si intampla. Traieste o poveste de dragoste cu o persoana care il iubeste pentru ceea ce e: un subiect curajos, atat de curajos incat sa atunci cand va trage linie la sfarsit, pentru el sa conteze doar lucrurile marunte, generatoare de destula serotonina si endorfina. Sa nu faca niciodata aceleasi lucruri, sa nu locuiasca in acelasi oras sau chiar in aceeasi tara tot timpul, sa nu lase nefericirile sa-i invete adresa. Sa fie bun la suflet si incoruptibil, lipsit de interese si detasat de ceilalti. Sa-si urmeze pasiunile, nevoile si necesitatile. Iar lista poate continua conform acestui model. Subiectul Y, cu mai multe momente petrecute pe bancile scolii decat oriunde altundeva, isi petrece aproape jumatate din viata intr-un birou, unde scrie hartii. Este promovat din cand in cand, iar veniturile acestuia cresc in mod scandalos. Urca cel mai sus cu putinta, fara sa-si petreaca mai mult de 2 zile pe malul marii fara telefoane si hartii. Nu-i lipsesc posesiile de lux, acestea fiind si motivul certurilor cu sotia lui, despre care a incetat de mult sa mai stie cate ceva, fiind mai mereu plecat. Nefericirea iminenta ii mananca si ultima suta de grame de suflet pe care o detinea. Singurele lui satisfactii raman cuburile de gheata care se topesc in cel mai fin wiskey, femeile scumpe fara niciun defect fizic si faptul de a avea un cont cu multe 0-uri in coada. Dupa x timp, la data t, subiectul X si subiectul Y mor din terte cauze. Concluziile ar fi mai multe si dicutabile. Raman insa la rezultatul cu care am inceput. Nu conteaza pe care drum o iei catre marele final, conteaza sa nu te grabesti.

Marea Neagra nu e numai neagra,e si sarata

Inca nu stiu daca imi place la mare, dar am fost. Ar fi ideal sa poti sta o vara intreaga acolo, fara sa fii inconjurat de ceilalti turisti, cu cine iti place tie si fara sa fii stresat din alte considerente. Pana una alta, litoralul romanesc e litoralul romanesc. Aglomeratie, galagie, supra-preturi. Cu toate ca am fost intr-o statiune pensionara, neputand sa suport nici in viata asta, nici intr-o alta viitoare manelistii, discotecile si mondenul, atractiile raman vesnic porumbul si hamsiile, banana (aia cu care te plimbi pe apa presupunandu-se ca e fun), tarabele de suveniruri (in fiecare an vin alte si alte chestii la moda care nu folosesc la absolut nimic), concertele artistilor care starnesc admiratie si zambete pe buzele fanilor burtosi cu neveste bune, si asa mai departe inca o suta de ani. Ma intreb daca pot cumpara cativa metri patrati de plaja unde sa-mi construiesc o coliba izolata fonic si unde sa-mi invit singurul prieten la o bautura din aia nociva si colorata de care nu am avut curaj sa beau. Dar e frumos, gagicute frumoase, muzica, apa, briza, copilasi, bere rece, tiribombe...Probabil daca as fi numai eu cu marea ( un fel de Batranul si marea) m-as distra suprem, fara alti factori adiacenti. Litoralul din Romania- locul unde e normal sa mergi mai putin de o saptamana si sa-ti spargi venitul pe o intraga luna. E interesant cum locurile frumoase se transorma in timp record in afaceri, la fel cum s-a stricat si Vama, cum locurile pline de liniste de pe versantii muntilor sunt pline de adolescenti in chiloti cu sticle de bere in mana, urland cat ii tin plamanii. Nu ne-ar strica totusi un strop de spirit hipiot, nu e musai sa faci bani repede si multi din orice, ca nu ii iei dupa tine in groapa, nici banii si nici posesiile achizitionate ulterior, desi nu m-as mira daca ultima moda ar deveni sa fie ingropata langa tine si masina ta; sa nu se aleaga nimeni cu ea,ca n-au muncit cot la cot cu tine! Conteaza sa fii implinit, sa te simti bine alaturi de oameni pe care ii cunosti sau nu, sa le dai din ce ai tu, astfel vei primi respect, multumiri, laude si dragoste. De-aia nu suntem o tara civilizata, pentru ca ne asteptam in orice moment sa fim jefuiti, sa ni se ia din putinul pe care il avem, sa fim pacaliti, sa nu fim ajutati; si ne purtam ca niste salbatici, cu instinctul de a supravietui si a ne apara activate.

A fost bine la mare, m-as mai duce. Iubesc sa ma scald in ape in care s-au pisat milioane de romani. Si hidrologii ne vand rahat ca ar fi sarata din alte motive.

Ma doare-n cur

Te-ai carat de mult , dar cica trebuie sa te accept ca fiind parte din trecutul meu ca sa nu fii tu ala care refuleaza-n mine. Eu totusi ma-ndoiesc. De fapt ma doare-n cur. Da, te-am blocat, am blocat amintirile care veneau ca o caramida facuta de tine cu cea mai mare ura, cel mai scarbos rahat de la toate curvele carora le impartaseai o imagine eronata despre mine, si aruncata tot de tine, cu forta de atlet de odinioara si cu patosul de porc gras din prezent. Ma loveai la creierul mic, fatarnic, prin spate, iar cand ma intorceam fugeai. Ramaneam cu durerea aia care nu imi trecea nici cu 3 nurofen nici cu somn, pana am invatat sa nu ma mai intorc. Oricum nu mai erai acolo, desi stiam ca te pitesti pe undeva si razi ca un prost, mars-mars. Recunosc insa ca mi-ai lasat in casa o gramada de gunoi: menajer, oase, balastru, fier vechi...nimic reciclabil in orice caz. L-am carat bucata cu bucata, iar dupa 4 ani pot spune ca ma doare-n cur. Am continuat sa te mangai cu mana pe care ai muscat-o si pe cat de oarba am fost eu, pe atat de rupt de realitate ai fost tu, desi mint de n ani ca nu am niciun regret, ei bine am. Chiar daca datorita imoralitatii, cruzimii si ipocriziei care ti-au guvernat fiecare miscare am dat totusi de cel mai bun lucru din viata mea la final. Si datorita tie sunt upgraded acum, iar tu ai ramas acolo sau mai jos. Chiar daca as mai suferi o tona pentru ce am acum, regret fiecare minut pe care ti l-am daruit si nu numai. Orice ai primit de la mine este regretat acum, stai linistit. O sa ti se aprinda un beculet peste zeci de ani probabil, cand chiar vei gandi, dar pe mine ma doare in cur inca de pe acum. Am deschis cutiuta asta acum pentru ca asa trebuie chipurile, pentru ca nebunia mea se poate datora tuturor amintirilor si detaliilor uitate intentionat, lucruri neterminate care ard mocnit. Si eu vreau sa credeti ca-mi doresc sa ma vindec. Ce simt eu? Simt ca vei avea liniste numai atunci cand voi mai avea eu sufletul la fel de curat ca inainte sa te intalnesc. Simt ca te va iubi cineva de-adevaratelea cand te voi ierta eu. Simt ca iti vei gasi drumul in viata cand imi voi vindeca eu fiecare urma de tristete si stres. Si mai simt ca te vor iubi copiii tai cat m-ai respectat tu pe mine. Da, sunt o tirana. Dar nu-ti port dusmanie... Decat pana la cer si inapoi de un bilion de ori. Acum spuneti ca de fapt eu m-am distrus. Ma doare-n cur.

O sa-ti dau 10 motive pentru care...pentru care. Si o sa inchei ca ma simt ca dupa exorcizare. Pentru ca de atunci m-am pierdut de mine. Pentru ca mi-am irosit premierele pe tine si pe felul tau de a gandi de nimic. Pentru ca ai fost de acord cu mine fara sa ma intelegi si m-ai pacalit. Pentru ca minteai la fel de senin ca cerul albastru. Pentru ca mi-ai terminat ambele sanatati: si fizica si psihica. Pentru ca daca prostia ar durea, tu te-ai tavali in chinuri. Pentru ca nu ai vrut sa joci si sa inchei frumos. Pentru ca deveneam proasta cand eram cu tine. Pentru ca mi-ai irosit timpul. Pentru ca acum ma doare-n cur de tine si de figura aia intrebatoare pe care o ai, desi fara indoiala te gandesti numai la scarbosenii.

Nebunia iar ma rupe-part 2

Am inghetat, pe tot parcursul verii, inca de la inceputul ei am stat inghetata. Nu a reusit sa ma topeasca nimic, nimeni nu a incercat macar. Atat de singura nu am fost niciodata. Nu vreau ca asta sa se transforme intr-un jurnal al disperarii, al angoasei. Cateodata mi-e bine, imi place sa-mi simt bucuria si sa o duc pana la cel mai inalt nivel, imi place sa rad si sa-i molipsesc pe ceilalti cu fericire, multa si fara motiv. Nu vreau sa fiu asociata cu lucruri rele, triste si depresive. Asa ca prefer sa-mi depasesc singura amarurile, sa-mi beau singura din otrava putin cate putin, fara sa dau la nimeni. Poata asta este natura mea de acum inainte, stiu ce m-a dereglat, imi cunosc mintea, nu e nimic de facut. Pesimismul meu tinde sa atinga extrema superioara si am inceput sa cred ca atrage dupa el lucruri mai putin fericite. Obisnuiam sa cred ca e realism, cum ca nimic nu merge in tara asta, de ce ar merge in viata mea?, de ce ar exista oameni buni aici?, de ce ar exista cineva exact ca mine intr-o groapa de cacat? Desi stiu ca nu e asta realitatea inca mai cred in ea, dandu-mi seama ca e vorba de pesimism. Mi-am analizat fiecare mod de a gandi, m-am pus in toate ipostazele, m-am gandit chiar sa adopt stereotipul adolescentului cretin, care se bucura de viata si o pereche de adidasi ii produce cea mai inalta fericire. N-as fi eu. Asa sunt eu, asa ma pot identifica cu mine, ma bucur cand nu ma bucur, asta imi da certitudinea ca nu fac parte din pleava acestei tari, dintr-un anume grup de oameni delasatori. Am facut si cateva experimente, pe retelele de socializare cu gandul ca ma insel, nu poate sa fie toata lumea extraordinar de proasta. Ma dadeam altcineva si incercam  sa cunosc oameni cat mai diferiti, fete, baieti, categorii de varsta diferite, alte valori, alte infatisari. Rezultatul statisticii mi-a futut cea mai palma peste fata ever. Romanii,tinerii in special sunt prosti. Apoi m-am gandit ca poate oamenii misto nu stau pe net. Nu tin neaparat sa cunosc pe cineva, sunt absolut convinsa ca exista si oameni decenti pe acest pamant romanesc. Doar ca ne coplesesc pre-adolescentii si adolescentii, tinerii, nu au niciun punct comun cu realitatea. Sau poate realitatea mea nu coincide cu a lor. Cu a nimanui for that matter. Ok, subiectul asta ma indarjeste destul de rar, dar destul de intens sa nu-mi pot reveni prea usor. Problemele mele nu pot fi numite nemultumiri, nefericiri, nelinisti sau tulburari pentru ca toate astea ar avea o rezolvare. Totul e o mare deziluzie de la felul cum gandesc, la personalitatile mele, pana la felul cum arat. Gandirea mea bolnava ma hraneste dar si ma si distruge. Cateodata ma intreb cum pot gandi astfel de lucruri, mi-as dori sa existe ceva care sa ma opreasca din gandit. Ar fi cea mai mare povara dar probabil as fi fericita ca si leguma. Din exterior rezolvarea ar fi simpla, sfaturile ar veni pe banda. Pai cum? Esti tanara, uite ce bine arati! [daca eu nu ma simt bine cu mine]. Iesi si tu cu prietenii [care prieteni?], stabileste-ti niste teluri in viata [sa fiu si mai dezamagita cand nu reusesc], incurajeaza-te singura in oglinda [mda, am incercat], scrie tot ce simti [asta fac, ti se pare tie ca merge?]. Asta ar fi ceva soft la minin din tot ce primesc. As putea privi asta ca pe o provocare, dar mi se pare destul de ciudat sa ma indarjesc in a ma repara pe mine insami. Cateodata mi-e foarte bine, doar ca la o anumita perioada mai cad asa, destul de jos. Cel mai jos. Bine, nu mai vorbesc de lucrurile permanente cum ar fi nesiguranta, timiditatea, inadaptabilitatea sociala, lipsa de determinare, dezgustul privind fizicul meu, teama de a vorbi in public, imposibilitatea de a actiona din teama unui posibil esec, plafonarea si acum vreau sa tac pentru ca mi s-a facut frica. 

Don't

Don't leave me alone!
Don't make me feel the way you did someday
Don't let me speak without my heart
Don't smile when i'm trying so hard
Don't be so nice with other girls
Don't let them be, don't make it worse
Don't fight with you to be like this
Don't say that you wouldn't like a kiss
Don't leave my heart in other place
Don't feel the fear, don't hate my face
Don't sleep without thinking of me
Don't be the kindest person that could be
Don't smile at me 'cause you don't know 
That i'm worse than a shit in the snow

Dulcegarii

In cautarea ... pierdut

• Deseori cad intr-o liniste frustranta. Imi plimb gandul prin locuri animate, dar fara sunet. Zambesc la ideea ca poate niciodata nu am vazut un rasarit de soare asa cum trebuie, nu am invatat sa inot sau sa gatesc si nici nu am mers vreodata cu avionul. Am pierdut si ultimul lucru care-mi era drag. Imi era fidel si nu ma judeca asa cum fac toti oamenii. Venea imediat ce-i ziceam "hai" chiar nu ramanea niciodata cat voiam. Totusi era sincer, poate compania mea nu era ceea ce-si doreste, de-asta m-o fi si parasit. As vrea sa-l intreb de ce, dar...Nu ma pot gandi decat la asta, ii simt lipsa si tanjesc dupa secundele petrecute impreuna, dupa cum ramaneam zambind dupa ce pleca. Era tot timpul altfel, nu-mi dadea voie sa ma plictisesc chiar daca ramanea tacut chiar si atunci cand simteam ca vrea sa plece. Uneori era obositor, nu scapam de el nici cand aveam alte preocupari sau probleme. Era dragalas, dar spulbera totul cand devenea agresiv. Mie imi placea totusi, imi arata ca imi era superior si se asigura ca sunt la curent si de acord cu asta. In acea seara a plecat ca de obicei fara sa spuna nimic. Era ceva cu care ma obisnuisem, un lucru aparte care-l individualiza. Nu s-a mai intors. A trecut ceva timp, am vrut sa las totul la fel ca atunci cand a plecat, sa-mi pot aminti. Nu vreau sa uit nimic, nici cele poate 100 de intalniri, cum ne intelegeam, cum ma cunostea, cum il cunosteam pe deasupra, cum inchideam ochii, cum ma facea fericita. Inca nu am plans, insa sufar in mod constient si mocnit. Poate totul se intampla cu un rost, insa nu-mi pot imagina cum o sa traiesc de acum inainte. L-am cautat, am incercat de multe ori, mult prea multe, si nu numai eu. Nu-mi sta bine resemnata, imi intuneca privirea.

Voi continua sa fac aceleasi lucruri ca si pana acum, ma voi gandi din cand in cand la tine, poate te voi si cauta daca ma aflu intamplator prin locurile unde obisnuiai sa fii.

Fara titlu

Daca as fi o luna, as fi august

Daca as fi o zi din saptamana, as fi vineri

Daca as fi un moment din zi sau din noapte,as fi miezul noptii

Daca as fi o planeta, as fi soarele

Daca as fi un animal marin, as fi o scoica / sirena

Daca as fi o directie, as fi jos

Daca as fi o piesa de mobilier, as fi un pat confortabil

Daca as fi un lichid, as fi bere

Daca as fi o piatra, as fi chihlimbar

Daca as fi un copac, as fi un bonsai

Daca as fi o floare, as fi floare de colt

Daca as fi un fel de vreme, as fi inceput de toamna

Daca as fi un instrument muzical, as fi o chitara

Daca as fi o culoare, as fi piersiciu

Daca as fi o traire, as fi nebunia

Daca as fi un fruct, as fi corcodusa

Daca as fi un sunet, as fi o frana de masina

Daca as fi un element chimic, as fi plumb

Daca as fi o masina, as fi o dubita hippie din anii '70

Daca as fi un fel de mancare, as fi cascaval pane

Daca as fi un material textil, as fi bumbac

Daca as fi un miros, as fi iarba proaspat taiata

Daca as fi un obiect, as fi burete de baie

Daca as fi o parte a corpului, as fi gura

Daca as fi o expresie faciala, as fi in toate felurile

Daca as fi un cantec, as fi Madcon-Beggin'

Daca as fi un articol de incaltaminte, as fi tenisi

Daca as fi stare civila, n-as fi niciodata singura

Daca as fi un zambet, as fi unul in coltul gurii


[SARCASM]

duality

Omul este o fiinta sociala. Nimic de obiectat. Insa problemele cele mai mari nu sunt cu ceilalti, ci chiar legate de tine insuti. De fiecare data cand cunosc oameni noi imi complica existenta. Ma bulverseaza. Ma uimesc. Si in cele din urma imi doresc sa nu-i fi cunoscut si sa ma fi fascinat.

Rareori cand ma simt bine in pielea mea ma imbrac frumos sa ma duc la scoala. Ma spal cu atentie pe fata si pe dinti. Imi scutur scamele individual si ma dau cu putin mai mult parfum. Nu-mi fac griji ca intarzii ca oricum m-am apucat de imbracat prea devreme. Pun multe lucruri in geanta in caz ca ma intalnesc cu cineva si ne plictisim sa i le pot arata. Imi pun muzica din aia veche si proasta si plec asa...pe soare si mergand mai repede, sa simt ca traiesc. In metrou stau si observ cum ma priveste lumea. Unii isi intorc capul imediat, iar altii ma privesc indelung. Cred ca la fel cum ma holbez si eu la oamenii pe care ii consider speciali. Totu ma incurajeaza sa fiu eu, parca unii imi cunosc sufletul, usile mi se deschid, prind de fiecare data verde la semafor, se mai intampla sa-mi zambeasca cineva interesant, iar afara nu e nici frig nici cald. Toate astea pana intru in contact cu oamenii si realizez cate ceva care-mi ruineaza perspectiva pe cel putin cateva zile. E usor sa-ti accepti anturajul asa cum e. Eu nu vreau anturaj de-a gata, vreau oameni cu care sa-mi completez propozitiile, oameni care sa nu-mi spuna ca si-au dat seama ca sunt desteapta dupa faptul ca n-am nicio treaba cu moda.

Cea mai tare lovitura de astazi. Am fost intrebata: "Heterosexual inseamna normal,nu?" Nu. Heterosexual inseamna sa fii cu sexul opus, nu neaparat sa fii normal. Atatea aberatii, as vrea s-o pot lua de la zero. Nu as mai face nimic la fel. Reflectoarele se lasa pe mine iar eu privesc in sus. Imi curg lacrimi din palme si obrajii imi rad psihotic. Nu am niciun spectator,dar sunt obligata sa joc. Rolul meu e usor, dar tragic. Cortina cade peste mine. Imi raman la vedere doar picioarele, de la glezne-n jos. In sala imi rasuna cea din urma replica "Da,stiu ca port mic". Cortina cade de tot si nimeni nu aplauda, sunt toti plecati. Raman inmarmurita pana la urmatorul spectacol

Rupt din mine

• Oras mare. Nu e atat de mare dar te poti pierde-n el. Dar de ce m-as pierde-n el? In caz ca vrei sa patrunzi mai adanc in inima lui. Poate nu vrei. Poate nu am cu cine. Dar nu ai nevoie de nimeni altcineva. Stiu. De unde am plecat? De la orasul mare, ce voiai sa zici de el? Imi vin in minte numai lucruri rele, nu-mi place orasul mare. Te umple de praf vara si de noroi iarna. Iti goleste sufletul si te impiedica sa evoluezi. Iti sta in cap,se ridica deasupra ta fara sa fie neaparat impozant si frumos. Te face sa uiti de orice alt oras fara sa-ti placa neaparat de el. Un oras mare si prost. Pai si de ce esti aici? Din intamplare, din obligatie, poate curiozitate, graba, imprudenta si nerabdare. Din teribilism.

• Incolacita intr-un buzunar de cangur.Titlu.Vreau ceva ce poate nu merit sau nu inteleg.Paradox.Tipare,sticle sparte si dorinte faramitate de acelasi instinct tampit.Am eu un feeling.Ei bine Any,ai tu un cacat!Dorintele pleaca la fel de repede cum au venit dar cum aflu cine sunt inainte de a arata altcuiva?Sau ar trebui sa fiu cine trebuie si nu cine vreau?Intr-o lume in care nimeni nu se opreste sa se uite in ochii tai,merg pe linia discontinua din mijlocul drumului cu ochii inchisi,mai luand din cand in cand cate o gura de aer.Priveste-ma direct in ochi si spune-mi ca-ti pasa.N-o sa te cred niciodata,dar imi alunga frica asta care-mi macina maduva oaselor.Nu e doar povestea mea. E povestea celui care rade,celui care se ususca la intuneric,prietenilor,dorintelor ascunse,a celor care se urca in tren si fug la mare,blestemelor,tacerilor,sclipirii din ochi si a celor marginalizati.Nu e usor sa-ti schimbi nourul negru de deasupra capului in suras sau sa-ti tii fruntea sus printre bucati de zid care se prabusesc.Conteaza sa arati dramatic,poate inspiri pe cineva.Poate ma inspiri pe mine.
• Cu chef sa cobor in strada sa intru sub umbrela nu stiu cui si sa ma prefac ca sunt cineva interesant si sofisticat cu care ai ce vorbi.Nu sunt o companie tocmai placuta si nu imi place sa vorbesc cu oamenii pe care nu-i plac.Nu-mi plac presiunile si nu pot actiona sub influenta lor,nu-mi plac complimentele,falsa modestie si indrazneala excesiva.Nu-mi plac oamenii cu prejudecati,cu glume-tip sau vorbe de duh.Nu-mi plac concurenta,ma face sa par cum sunt.Nu-mi place sa dansez decat in cercuri restranse,sa ma imbrac in rochii decat obligata sau sa ma dau cu fard.Nu-mi place feminitatea excesiva si o consider o arma a raului care invinge intotdeauna.Nu-mi place noua generatie de adolescenti,nu-mi plac politicienii,nu place ura si nimic ce tine de ea.Nu-mi plac tiganii,cainii de pe strada,parfumurile ieftine ale femeilor-bine de 60 de ani.Nu-mi place muzica fara mesaj,poezia puerila si artistii care sunt neconventionali fara sa simta asta.Nu-mi plac zvonurile,minciunile si intrigile.Nu-mi place falsitatea in general.Nu-mi plac dulcegariile,fineturile excesive si dezlipirea prea mare de pamant.Nu-mi place presa,publicitatea si ratingul,sau oamenii care fac multi bani din nimic.Si cred ca toate astea pentru ca nu-mi place de mine.I'm too aware.