Nebunia iar ma rupe

• Iar sunt singura.Sunete de viori neacordate si de unghii care zgarie peretii.Trag jaluzelele si inchid bine usa pentru ca ceea ce este afara nu conteaza.Toate in camera sunt statice,biroul a cam obosit,patul e mai tare decat imi doresc,iar pe geam nici nu ma mai uit ca deja stiu:blocuri comuniste si stradute coplesite de nepasare.Lampa cu bec de la frigider a divortat de mine acum doua zile si de atunci tot dorm cu tv deschis pentru ca mi-e frica de intuneric ca de moarte.Imbratisez ceva ce nu simt,dau lucruri mult prea marete oamenilor prea mici,iar din cauza asta am dat prin razatoare toata nepasarea pe care o aveam,doar s-o presar peste tot ce-mi iese-n cale.Acum ca m-am incuiat aici nu-mi mai e frica,nu-mi mai e somn.Exista cateodara o lumina neagra ce trece prin mine,ma face sa traiesc,apoi ma impietreste la loc.
• Shhhhh!Nu mai vorbiti toti de-odata.Sa fie liniste si-atat.M-am saturat sa cred tot ce canta oamenii la chitara,faceti liniste si voi!Fac curat fara sa scot vreun sunet,imi pun niste pantaloni mai de Doamne-ajuta,ma asez pe pat si astept sa vina cineva si la mine.Stau aiurea,am uitat ca lumea e pustie.Dr 5 minute am impresia ca suna cineva la usa,insa e doar o iluzie.Totusi,deschid usa si invit inauntru iluzia."Bei un pahar de bere?",nu astept un raspuns si incep sa-i torn.Sa bem in liniste.Acum o dau afara in suturi:"alege-ti strada cea mai pustie,ora cea mai tarzie si plimba-te doar tu.In felu asta nu tre'sa te prefaci ca-ti pasa".Oricum...mai multa bere pentru mine.
• Sunt cuvinte care se vor mai bine tacute decat rostite...Calm insanity